Inima Intunericului - Atacul

Atacul

Fiind singura in padurea intunecata,se simtea urmarita de ceva care nu-l putea vedea,dar il putea simti.Mergea nepasatoare totusi,fosnetul frunzelor calcate o faceau sa se simta libera,simtea ca si cum padurea era ca o mama pe care nu o avusese,dorind mereu sa o protejeze.Se afla in Padurea Moarta,fusese numita asa de catrea satenii din satul de la gurile raului,deoarece se auzeau sunete stranii,unii batrani spuneau ca vocile mortilor te chemau in Lumea de dincolo,te ademeneau ca un urs la un stup de albine pentru miere.Dupa parerea Enyei totul era doar o farsa sau o poveste de adormit copii.
Auzi pe cineva sau ceva,se intoarse pentru a arunca o privire,dar nu era nimeni in spatele ei,merse cativa pasi si la urechea ei incepura sa vorbeasca asa zisele spirite,nu intelegea nimic,cu cat se inteteau cu atat urechile ei nu mai suportau si isi duse mainile la ele acoperindu-le.O trecu un gand care o infiora,daca Ryku sau Thane erau pe urmele ei,prietenii ei capturati de catre Xenopholius,facandu-i sclavii lui si a placerilor lui grotesti.A mai fost atacata de catre ei,si ramasese cu rani grave,noroc ca prin preajma ei erau si prietenii ei Cassandra,Vanyr si Lex,si cel mai inportant Draco,prietenuul ei de legamant.Un lucru nu putea intelege,de ce Draco nu venise cu ea,isi aducea bine aminte vorbele lui „ Nu da ascultare soaptelor care vor fi mereu la urechea ta.Fii mereu cu ochii in patru,nu se stie niciodata daca va veni sau nu cineva infiorator,cosmarul din mintea ta poate deveni realitate.Trebuie sa te descurci singura,imi pare rau, aici nimeni nu poate interveni,este destinul tau si trebuie sa-l controlezi.”
„Minunata indrumare,pana acum nu mi s-a intamplat nimic grav,inafara de acele soapte,nimic.Poate ma trezesc cu minunatii mei prieteni care vor sa ma omoare” spuse ea ironica.
Isi lua umerii in brate atunci cand batu vantul si o facu sa tremure,dar nu era acel tremurat din cauza frigului,era altceva,cu totul neobisnuit ei. Isi indrepta privirea spre Nord,vazu o luminita care palpaia,ca si cum cineva ii facea semn sa vina repede intr-acolo.Incepu sa alerge in directia luminii,cand ajunse acolo vazu doar un morman mare de pamant care fusese astupat cu timpul de radacini,muschi si alte plante neobisnuite,care avea un fel de despicatura ca un fel de usa in piatra,asa cum sunt in minele piticlor din muntii Ascutiti.Dintr-o data auzi o voce din spatele ei,care o facu pe loc sa tremure.Cunostea bine vocea,era acea voce suava care ii spunea vorbe dulci,acum o ingrozea mereu mai ales in rarele vise pe care le avea.Inchise ochii si expira.” Nu se poate sa fie el,incerca sa se convinga,poate ca sunt de vina sunetele pe care le scoate padurea asta.Dar vorbeste prea clar.” Isi materializa cele doua sabii pe care Maestrul i le daduse.Se intoarse cu viteza si il ataca pe Ryku.Dar acesta prevazu miscarea ei si ii para sabiile,iar sunetul scos de ele era sfasietor,ca si cum scartii cu creta pe o tabla neagra incercand sa explici invataceilor primele litere ale alfabetului.Acesta ii zambi malefic,dezvelindu-si caninii ascutiti. Il vazu si pe Thane care mergea ca o felina,tot ce astepta ca prada sa sa faca o mutare gresita si el sa dea sah mat. ”Nu voi putea face fata,spuse ea incruntand sprancenele din cauza durerii pe care o simte venind de la rani,care se deschisera. Isi duse o mana la rana pe care i-o facuse Ryku si se uita la ea.Mana ei era plina de sange,atunci simti cun curge sangele pe piciorul ei drept,acolo se afla rana facut de Thane,erau ca doua semne care o faceau sa nu poate uita niciodata ce patise,ca un fel de amintiri inscritionate,asa cum scrii intr-un jurnal cu sange pe poste de cerneala si spini de trandafiri infipti in mana ta,iar la orice incordare acestia sa patrunda si mai adanc in piele.
Ryku ataca din ce in mai mai repede,iar Enya era nevoita sa pareze si sa fie si cu ochii pe Thane ca sa poate anticipa viitoarea lui miscare,dar el statea si privea totul fara expresie. Atunci se uita pentru o clipa la firele de iarba pe care le calcau,dupa care la Ryku si la Thane,pamantul incepu sa se cutremure spre uimirea celor doi cand Ryku se trezi la mai bine de 2 metri suspendat in aer de picior si Thane la fel.
„Ce bine ca ma pot baza pe niste simple radacini iesite din pamant,poate as face bine sa gasesc o cale de scapare daca nu s-a zis cu viata mea si a celor care se bazeaza pe mine.”
Fugea printre tufisuri,arunca o privire in urma acolo unde ii lasase pe cei doi.
„Thane are ceva treaba,poate il va ajuta si pe Ryku sa scape de radacini cu toate ca pe el l-am inaltat mai mult decat pe Thane.”
Intre timp Thane se elibera de radacini si il ajuta si pe Ryku care statea cu capul in jos si furios la culme.
-Trebuia sa prevad asta! Spuse el furios,in timp ce se scutura de praf de pe hainele lui negre.Nu trebuia sa o subestimam,in cele din urma ea este motivul pentru care noi traim,nu?
-Da,spuse Thane trecandu-si o mana prin parul sau negru, iar ochii sai albastri sclipira de o incantare diabolica. Se pare ca ranile pe care i le-am pricinuit amandoi,spuse el meditativ,nu au slabit-o.
Nu mai statura la taclale si pornira pe urmele ei. Padurea se intindea la nesfarsit,din cauza ranilor provocate nu mai putea alerga ca pe vremuri.Dar nu se putea opri,era in joc viata ei,si cea de pe Durasia.Dupa cateva momente Ryku se ivi in dreapta ei si Thane in stanga.Incepu sa alerge si mai tare,dar muschii ei incepura sa pulseze si sa se opuna cerintelor pe care creierul ei le cerea. Copacii se rarefiau si o lumina puternica ii orbi pentru o clipa,dupa care in fata aparu prapastia si sunetul apei involburate de dupa ploaie le umplura urechile cu ragetul ei ingrozitor,in timp ce se izbea de pietre si mal. Enya se opri la cativa pasi si se intoarse spre ei slabita si respirand fara pauza.
-Ar fi mai intelept sa mergi pe calea cea mai simpla,spuse Thane zambind,la fel ca si Ryku si el avea colti.
Ryku zambi si isi materializa sabiile si incepu sa se apropie cu pasi inceti.Enya se uita pentru o clipa la rau dupa care din nou la cei doi.
„Trebuie sa joc putin teatru,trebuie sa-i amintesc ceva legat de noi doi,poate asa l-as distrage,macar putin am nevoie de cateva secunde ca sa scap!”
- Ryk,u, spuse ea trista,ce s-a intamplat intre noi? Ce s-a intamplat cu ceea ce simteam unul pentru celalalt?
Ryku se uita la ea confuz,incercand sa puna cap la cap cele spuse de ea. Thane se uita uimit la Ryku,neintelegand de ce se oprise asa dintr-o data. Enya incepu sa continue ceea ce incepuse.
-Imi lipsesc sarutarile tale,imi lipseste vocea ta,imi lipsesti tu! Aici Enya nu mai juca teatru ii marturisea ceea ce simtea,ii spuse despre durerea ei.
„Dar durerea lui?”
In mintea lui navalira un sir de amintiri,aparu o imagine in care el o saruta pe piele pe Enya,atunci isi recapata puterea de a-si limpezi mintea macar pentru cateva clipe.
-Enya… isi puse mainile la cap din cauza durerii care navali in mintea sa stergandu-i acele amintiri,dar inainte sa-i spuna…Fugi!
Atunci observase cum ochii lui capata culoarea ei preferata,acea culoare de smarald,doar pentru cateva clipe in suflet ii aparu speranta ca inca nu este pierdut.”O gandire de ultim moment,ma voi arunca in rau ca sa pot scapa de ei,este singura cale si trebuie sa-mi asum riscul,lacul este adanc si involburat,dar mai bine decat sa ma lupt cu ei.”
Le arunca o ultima privire triumfatoare.
-Pa pa,spuse ea facandu-le cu mana.
Si disparu din raza lor.Cadea cu mare viteza,ultima privire inainte de a intra in apa fu privirea celor doi,in suflet i se redeschise rana,ii intalnise privirea de smarald celui pe care il iubea.Simti o durere puternica si totul se intuneca,se izbise de niste stanci subacvatice si isi pierdu cunostinta.
A fost purtata de apa pana in cel mai apropiat sat.
- Hei! Priveste! Spuse un pescar care tinea in mana o plasa plina cu peste,care inca se mai zbatea pesemne ca de abea fusese scos din apa.
- Oare ce este? Intreba baiatu mai tanar de langa el.
-Pare a fi un om,spuse din nou pescarul batran care isi duse o mana la frunte ca sa putea vede mai bine.
-Ma duc sa vad ce este,ii spuse tanarul care isi scoase camasa si cizmele.Batranul il apuca de brat tragandu-l spre el cu o privire inspaimantata.
-E prea periculos,o sa te ineci!
-Ba nu,spuse acesta desprinzandu-se din stransoarea batranului.Leo!Am nevoie de ajutor.
De nicaieri aparu un tanar inalt si slab,dar totusi muschii i se vedea. Isi dadu acesta la randul sau jos camas alba si cizmele negre.Si sari in apa,dupa ce sarise Elgrad.
Leo era un tanar de 19 ani,parul lui era lung si il tinea legat cu pamblica,culoarea parului sau era aurie si ochii sai erau albastri ca cerul.Parintii sai murisera in urma unei inundatii puternice care lovise satul acum 10 ani,si de atunci fusese crescut de unchiul si matusa sa,impreuna cu varul sau Elgrad.
Acesta ajunse inaintea lui Elgrad,si o lua in brate pe Enya dandu-i parul ud la o parte de pe fata,ramase uimit de cele ce vazu.
-Ce este? Il intreba Elgrad ingirojorat de privirea varului sau.Se duse sa vada ce este fiinta din bratele lui Leo si ramase dea dreptul surprins.
-Pe toti zeii! Un elf!
Au dus-o pe Enya la mal,iar batranul pescar isi facu cruce asa cum era obiceiul oamenilor si credintele lor,ciudate privite din punctul de vedere al elfilor si dragonilor.
-Repede duceti-o in casa,are nevoie de odihna si mama ta sa o vindece.
Leo nu-i dadu drumul din brate,atunci cand o atinsese simtise ceva ciudat,iar inima lui incepu sa bata cu putere doar atunci cand privirea lui cadea asupra ei si a trupului ei minunat .O dusera in camera lui,deoarece acolo era singurul pat care nu avea vreo defectiune. Venise si nevasta pescarlui ingrijorata de zarva produs de cei trei. Ramase inmarmurita ,se duse repede si ii atinse fruntea elfei,era rece ca gheata,ii puse mana la ceafa si cand o retrase era plina de sange.
Le dadu indicatii celor 3 ce trebuie sa faca,in timp ce ea ii curata ranile.Leo trebuia sa adune plante ca sa-i fac un ceai calmant,Edgar plecase cu tatal sau sa aduc lemne pentru foc.Batrana ii scoase cu grija hainele,tipa din cauza ranilor pe care le avea pe trup,iar la acel tipat intra Leo.
Cand vazu ranile i se rupse sufletul.
-Elfii sunt precum inorogii,spuse batrana in timp ce-i bandaja ranile pe care i le curatease,ajutata de catre Leo,sunt niste fiinte magnifice si in continua suferinta.
Leo tacea ceva ii mustra constiinta,cu toate ca atunci cand atingea pielea elfei inima lui batea nebuneste,in interiorul mintii ei si ea isi punea aceeasi intrebare.” De ce simt asa? De ce imi bate inima nebuneste atunci cand ma atinge?”
Batrana ii lua hainele ude si i le intinse la soarele care inca mai straculcea.Puse apa pe focul pe care il pregatise Elgrad si incepu sa taie legume pentru supa,si batranul curata pestele proaspat.
-Cum se simte,mama? Intreba Elgrad ingrijorat dar si fascinat.
-Este inconstienta, si ranile pe care le are sunt grave, mai ales pentru un trup atat de fraged. Nu ii dau mari sperante,cu toate ca nu sunt doctor, dar am avut de a face cu elfi, si sunt absolut sigura ca daca va trai va fi marcata pe toata viata.
Leo era foarte tacut, pentru prima data atinsese o elfa, atinsese pe cineva care ii facea sangele sa fiarba. ”Oare acest fapt se datoreaza originilor mele?”
-Hei, omule! Nu este sfarsitul lumii,zambeste putin, nici macar nu o cunoastem, de ce sa suferim din cauza uneia care face parte din neamul celor care ti-au ucis parintii, ii spuse incet Elgrad.
Acesta avea dreptate, cei care i-au ucis parintii acum 19 ani au fost niste elfi dornici de razbunare. Tatal sau era elf, si se indragostise se mama sa, care era muritoare. La cele auzite de elfi, care nu erau niste simpli elfi, faceau parte din nobilime, cei cu sangele cel mai pur, nu au suportat o asa dezonoare,si au trimis cinci elfi soldati desavarsiti sa-i ucida parintii. Dar,el scapase, fusese salvat de catre matusa si unchiul sau, care l-au crescut pana in ziua de azi, pentru el ei sunt mama si tata,iar Edgar, este un frate. Are tot dreptul sa-i urasca, dar nu poate face nimica ca sa-si razbune parintii,decat sa isi ascunda trasaturile de elf, si sa para cat se poate de uman, dar si pana acum, acest lucru ii este practic imposibil sa-l faca pana la capat, nu poti ascunde ceva cu care te-ai nascut.
Acesta ii puse o mana pe umar, si il privi intelegator.
-Uite, stiu ca ceea ce am spus nu a fost drept, poate ca nu toti sunt la fel, dar iti dau un sfat, sa nu te lasi niciodata purtat de sentimente, cand vine vorba sa omori, intelegi ce vreau sa spun.
Leo il privi rece.
-Hai ca masa este gata, adauga Edgar, ca sa-l faca sa uite de trecut, macar pentru moment. Hei si daca vrei putem iesi in sat, am vorbit cu niste fete, deci avem intalnire diseara, spuse acesta zambind.
-Pe cine ai mai ales de data aceasta? Sper ca nu fetele preotului ca nu vreau sa am iar probleme, spuse acesta incercand sa para suparat pe Edgar pentru acea isprava.
-In nici un caz, sunt...lasa ca o sa vezi.
- Am presentimentul ca nu o sa fie de bine.
- Ai incredere in mine, nu o sa mai fie ca data trecuta, spuse el zambind pe sub mustati.
-Uite,mai bine ma impusc decat sa mai am incredere in tine cand vine vorba de intalniri...amoroase...Romeo al XVI-lea, spuse Leo ironic, dar si cu o nuanta de umor.
-Da stiu, sunt un As....un as cu A mare.
-De a intra in cele mai mari belele,spuse Leo razand cu pofta.
Edgar era fericit ca si-a facut fratele sa rada,dar se intreba, ce se va intampla cu elfa?
La masa era o liniste mormantala, toti incercau sa faca cat mai putin zgomot, ca sa auda daca elfa se trezea sau nu. Spre sfarsit, cand se aduna masa, se auzi un geamat din camera lui Leo. Toti inmarmurira,nu stiau cum sa reactioneze,mai putin Leo, care inmarmurise din nou, nestiind din ce cauza.
-Ma duc eu, spuse mama, care il apucase pe Edgar de brat cand daduse sa deschida usa.
Starea elfei se inrautatise, avea febra si era toata palida,de parca ar fi fost un mort care respira incet, foarte incet. Iesise repede din camera, si il rugase pe Leo sa o ajute sa-i schimbe hainele si pansamentele.
-Mama, dar de ce eu?
-Pentru ca este una din neamul tau,si plus ca nu l-as putea lasa pe fratele tau sa faca asta, al putea sa lesine, la fel si tatal tau.
Cand ii atinse pielea fierbinte a elfei, simti cum trece un fior, parea atat de neajutorata in starea in care se afla incat incepu sa o compatimeasca,cu toate ca nu ar fi trebuit sa simta acest lucru. Mama lui observase acest lucru si zambi ca pentru sine.”cred ca aceasta fiinta o sa-i aduca o raza de lumina in viata lui intunecata, sunt sigura de asta,inima mea nu ma poate insela.Simt ca nu este o persoana rea, sunt sigura de acest lucru.”
Seara, Leo si cu Edgar plecara in sat, asa cum stabilira, se intalnira din nou cu cele doua fete ale preotului,spre nefericirea lui Leo.Cand una din ele, pe nume Alisa, il sarutase pe obraz, acesta se uita la ea cu o fata morbida, astfel incat o inspaimantase.
-Omule eu plec,spuse Leo plictisit,iar Edgar ii facu semn ca nu e nici o problema, se ocupa el de cele doua.
Pe tot drumul se gandea la ea,se intreba oare cum se numea, ce culoare aveau ochii ei, cum suna glasul ei, oare era de vita nobila, daca da atunci oare ce cauta prin aceste imprejurimi de mult uitate de lume, si de ce era in starea aceea?
Ajuns acasa, parintii lui dormeau, dar gasise pe masa un bilet scris de mama sa in care ii spunea sa aibe grija de elfa,ca nu mai poate sta din cauza oboselii.
„Cum doresti, draga mama, si asa ca mare lucru nu am ce face,nu doresc sa dorm, sunt sigur ca nu as putea asa ceva,mai ales cu cele intamplate azi.”
Se duse in camera lui si o veche pe elfa stand pe capataiul ei pe un scaun, si schimbandu-i treptat prosopul ud de pe frunte atunci cand se incalzea. Se uita la ea, cum se uita un lup la un iepure, dar nu sa-l manance,ci sa-l ingrijeasca,chiar daca ar incalca legile naturii. Rapus de toate acele ganduri si senzatii, adormi pe scaun.
In zori,se simti de parca cineva se uita la el, se trezi repede, dar nu era nimeni, se uita la elfa si vazu ca ii trecuse temperatura,dar inca nu se trezise. O ajutase pe mama lui sa-i schimbi din nou bandajele, si spre uimirea celor doi ranile care ieri erau vii, acuma se cicatrizasera.
-Este ceva in neregula cu ea,spuse aceasta, de regula elfii la asemea rani s-ari fi vindecat in minimum 2 zile,dar la ea nici macar o zi nu trecuse.
-Deci este speciala, spuse Leo, du duiosie, si se uita la ea.


*

Au trecut doua saptamani de cat Enya nu se mai trezise, si totusi ranile ii erau cicatrizate, dar uneori mai facea febra si Leo mereu statea la capataiul ei. Pana intr-o dimineata. Cand Leo intras ein camera ca sa-si ia niste haine de schimb, o zarise pe elfa stand in capul oaselor in pat si uitandu-se absent. Acesta inmarmuri. Era frumoasa, acei ochi albastri si parul negru cu suvite albastre si acea mesa alba, o faceau atat de speciala, dandu-i un aer de fantezie, de parca ar fi venit dintr-o lume paralela. Simti cum ceva il atrage de ea, si atunci cand ii auzi vocea inima lui incepu sa bata cu putere.
-Si tu esti elf ca si mine? Spuse ea cu o voce stinsa. Dar nu ii raspunse, capata dintr-o data un chip rece. Atunci intrara toti, fiind uimiti de Enya, aceasta le zambi timid, dar era din toata inima.
-Va multumesc pentru ingrijirea acordata, va sunt profund recunoscatoare, cum v-asi putea fi de folos?
Atunci Leo vorbi cu ura:
-Ne-ai fe de cel mai mare folos dac ai pleca cat mai repede, pur si simplu ne-am saturat sa te avem pe cap!
Si pe loc se trezi cu o palma peste cap de la mama sa.
-Taci dracu din gura, ii spuse Edgar, care se duse langa patul ei, si o lua de maini, dar acest gest o facu pe Enya sa-si retraga imediat mainile. Edgar se simtise stanjenit de comportamentul lui, dar Enya ii zambi, dandu-i de inteles ca ei nu obisnuiesc sa-si atings mainile, decat atunci cand sunt in intimitate absoluta, dar acest lucru i-l explicase mai tarziu.
-Nu este nimica, spuse ea cu vocea stinsa, si zambi, cei care m-au atacat sunt pe urmele, si as face bine sa plec cat mai repede, nu as dori sa patiti ceva din cauza mea.
-Totusi, cine te-a atacat? O intreba batranul pescar.
- Elfi, spuse ea incet si cu tristete, prietenii mei din copilarie, si ii cursera lacrimile.
Leo ramase uimit, la fel ca si el, ii parea rau pentru ea, si simtea nevoia sa o consoleze, dar stia ca nu putea face una ca asta.
-Poti sa te ridici?? O intreba Edgar.
Enya se ridica fara probleme, si ii zambi.
Incetul cu incetul s-a atasat de ei, mai statuse o saptamana, in care isi pierdea timpul citind,cantand, ajutandu-i din placere la treburile casei, astfel Leo incepuse sa se indragosteasca de ea.
Intr-o seara toti adormira, iar Enya se duse la rau, ca sa priveasca cerul insetelat.
„Oare ma cauta? Oare stiu unde sunt? Cu siguranta stiu ca imi pot purta singura de grija, dar Ryku, isi revenise pentru cateva clipe, oare voi fi capabila sa-l aduc pe calea cea dreapta, inclusiv pe Thane?”


Va urma...