Inima Intunericului

Trandafiri

Iesi in gradina regala,de la plecarea mamei sale,tristetea ii napandise cu cruzime in suflet,iar un fir de ura incepea sa creasca,il detesta pe Vanyr,acuzandu-l pe el,doar din cauza lui please Cassandra,iar tatal lui statea singur in odaia cand fusese candva a lor,atunci cand el era tanar.
Isi jurase ca nu se va indragosti niciodata de vreo fiinta magica,isi va lega viata de o fiinta muritoare.Trecusera 15 ani de cand aceasta ii parasise,pentru el timpul statea in loc,dar pentru bietul sau tata,trecea cat ai clipi,imbatranise,nu mai era in stare sa merga nici macar 5 pasi fara sa fie ajutat.
-Fiule,spuse acesta cu o voce ragusita si trista,incearca sa iubesti,nu ne-a parasit,niciodata nu ar face una ca asta,trebuia sa plece,deoarece era familia ei si nu-i putea lasa singuri.
-Tata,spuse Alyon,nu pot sa trec cu vederea peste tot ce a facut,am iubit-o si inca o mai iubesc,dar ceea ce a facut ea e de neiertat,te-a parasit,pentru altul,cum a putut sa faca una ca asta,nici acum nu inteleg,incerc sa-mi dau seama,dar nu pot.
Acesta zambi cu tristete.
-Stiu eu raspunsul,dar nu ti-l voi spune,singur iti vei da seama daca nu ar fi prea tarziu,dar incearca sa-ti gasesti perechea,asta este ultima mea rugaminte,ca tata,nu ca rege.
Se ridica si pleca fara sa-l mai imbratiseze.
Se duse pe veranda,si se lasa purtat de ganduri.
„ Stie de ce l-a parasit,si nu vrea sa-mi spuna,nu inteleg,ma simt de parca as fi un incuiat,niciodata nu am fost atat de bagat in ceata ca acum.Oare ce este in mintea lui?”
Se uita spre soarele care ravarsa sageti de lumina peste tot,iar flori se bucurau de caldura acestora.
„De ce trebuie sa fiu jumatate din ceva,mi-as fi dorit ca si tata sa fie si el elf,nu un simplu muritor.Este atat de greu sa-mi controlez sentimentele de elf,incat uneori ma pierd.”
Deodata vazu prin padure ceva miscandu-se,vazu cateva fire de par zburand in aer,dupa care acestea disparura.
Nu dadu mare importanta,si se intoarse cu spatele,sprijinandu-se de coate de balustarada din piatra alba,auzi niste pasi pe iarba,credea ca este vreun om,sau servitor.
Fiinta care se afla jos,era atat de maiestuoasa incat si pasarile incepeau sa cante cu voiosie.Isi ridica fruntea ei rotunda si se uita la persoana care se afla pe veranda,ramase o clipa fara glas.Il gasea atat de minunat,iar parul lui auriu si lung,stralucea in razele soarelui.Isi vazu mai departe de drum,sau mai bine zis de scopul pe care il avea.Auzise ca aici cresteau cei mai frumosi trandafiri,iar curiozitatea o impinse sa faca una ca asta,sa se furiseze pe langa un tanar incantator,intr-un loc in care erau numai oameni,dar acel baiat parca o vrajise.
„Of,de ce mereu eu,trebuie sa ma concentrez,trebuie sa iau trandafirul cu petale de aur care miroase a raze de soare,nu sa stau sa ma holbez la cineva pe care nu-l cunosc.”
Isi puse gluga de la pelerina de culoare pamantie si merse mai departe,ca o felina,corpul ei se ondula,iar la cel mai mic pericol se ascundea.
In fata ei era niste garzi care aratau infiorator,mari ca niste gorile,si foarte musculoase.
Din spatele ei aparu un tigru urias,iar respiratia lui era foarte puternica incat parul ei zbura,iar cei doi paznici vazura cateva fire.
-Vezi ce este acolo? Spuse unu dintre ei cu o voce groasa.
Se auzea armura grea cand mergea acesta.
-Acum Sheel,spuse ea cu o voce melodioasa.
Marele tigru se ivi in fata acestuia si il lovise puternic cu laba,acesta era prea ametit ca sa mai ridice spada,iar tanara elfa il lovi puternic cu piciorul ,incat acesta aluneca in lumea viselor fara vreun alt chin.Alarmat celalalt soldat se duse sa vada ce se intampla,dar elfa nu-i dadu prea mult timp de gandire cand il lovi cu pumnul drept in fata.Ii bufnise sangele pe nas,dar se putea misca,se uita la el cu o privire plina de teama.
-Oops,spsue ea zambind.
Se lasa in jos si il lovi puternic cu picorul drept,acolo unde nu trebuie sa lovesti barbatii decat in anumite cazuri cand esti in pericol,deci ea era in pericol si lovi la punctul slab.Acesta isi puse mainile rosindu-se la fata.
-Ata…
Dar isi pierdu cuvintele,tigrul Sheel,ii dadu o laba in ceafa iar acesta cazu.Sunetul metalului pe pietre,o facu pe elfa sa se cutremure.
-Sper ca nu a auzit nimeni,spuse ea zambindu-i tigrului.
-Si eu sper,faza cu lovitul acolo unde nu trebuie,nu cred ca a avut mare efect la asta.
-Dar,totusi,nu s-a miscat,avea mainile ocupate,si mersi ca l-ai lovit,altfel o incurcam amandoua.
-Cu placere,spuse Sheel dezvelindu-si minunata colectie de dinti ascutiti.
Amandoua pornira spre locul pazit de cei doi.
Alarmat de cele auzite,Alyon sari cu usurinta,iar aterizarea lui fusese impecabila,se duse cu viteza spre locul de unde venisera zgomotele,ii vazu pe cei doi soldati la pamant.Lua spada unui dintre ei si intra tiptil in sera gigantica.
-Ce minunat este!exclama elfa,care incepu sa danseze in loc sa mearga,drept in fata noastra se afla.
Intr-un ghiveci mare se afla un trandafir urias auriu,iar razele care cadeau pe petalele sale,facandu-l si mai stralucitor.
-Este cam mare ca sa-l iei,spuse Sheel,ironica.
-Cine a zis ca-l luam,spuse ea razand cristalin,tot ce mi-am dorit este sa-l vad,acum ca l-am vazut imi doresc sa-l sarut,si poate sa i-au o petala ca amintire.
Alyon aparu in spatele lor.
-Nu vei iesi teafar daca il atinge,dar sa-l mai si saruti.
Sheel se intoarse spre el aratandu-si coltii,atunci cand elfa se intoarse pe calcaie,curentul care fusese provocat din cauza mai multor ferestre deschise inclusiv usa,ii dadu gluga pe spate.
Acesta ramase fara cuvinte,o elfa.O ura fara margini se ivi in ochii lui.
Elfa ramase si ea la randul sau fara cuvinte,era acel tanar incantator pe care il vazuse adineaori.
-Elf,spuse el printre dinti ca un marait.
Sheel simti pericolul.
-Fugi! Spuse ea,ma ocup eu de el.
Cu mult timp in urma,Sheel ii mai spusese sa fuga,dar ea nu acceptase,si incapatanarea ei dusese la ranirea grava a prietenei ei.Acuma o asculta fara sa scoata vreun cuvant.Fugi printre trandafiri,Alyon se indrepta spre ea,dar fu intampinat de tigru.
Se feri cu usurinta de laba ei si de celelalte care urmara,vazu un punct slab,si ii infipse taisul sabiei in laba,care se intepenise in pamant.
Ragetul de durere o facu pe elfa sa tipe si ea.Unde fusese lovita Sheel,la mana dreapta elfa sangera,fara sa fi fost ranita.
Alyon,simti suferinta celor doua si se bucura,ca un adevarat tiran.
De nicaieri aparu elfa cu parul negru si suvite albastre care cadea valuri pe umerii ei,cu ochii in lacrimi se duse langa Sheel.
-Nu trebuia sa fi plecat,imi pare atat de rau.
Se uita cu dragalasenie in ochii rosii ai elfei.
-Nu-ti face griji,eu sunt bine,doar ca o sa dorm o perioada de timp,termina ce am inceput eu,si capul ei cazu pe pamant.
Enlya de intoarse spre Alyon.
-Tu nu esti om,dar nici elf, esti doar o corcitura!
Aceste cuvinte il ranira pe Alyon,niciodata nu simtise ce simte acum.
-Nu te voi ataca,doar lasa-ma sa plec.
-Ti-e frica sa te lupti cu mine?
-Nu,spuse ea rece,doar ca nu vreau sa-mi patez sabia cu sangele tau mizerabil!
Ii intoarse spatele,si se uita la prietena ei.Trupul tigrului disparu,lasand in urma o tanara cu parul roscat,care zacea pe jos cu o sabie infipta in mana.Apuca manerul sabiei si o scoase,durerea o simti si ea,parca si mai mult decat inainte.
Dar durerea trupeasca era mai usoara decat cea sufleteasca.
Simtea dorinta de a-l lua in brate pe acel strain,o duruse cand ii spusese acele vorbe urate,dar viata prietenei ei era la mijloc.
Acelasi lucru se intampla si in interiorul lui Alyon,o gasea atat de draguta si atat de inofensiva pe Enlya incat dorea sa-i vindece rana.
Se apropie de ele,Enlya vazu ca se apropie dar nu spuse nimic,vazu cum o atinge,si mana lui capata o lumina aurie,iar rana se vindeca.Odata cu rana vindecata,trupul fetei lua forma tigrului.Rana de la mana dreapta a Enlyei nu se vindecase.
-Imi pare rau,spuse acesta cu o voce melodioasa,imi permiti? O intreba el politicos.
Aceasta ii dadu mana,fara sa se uite la el,atunci ca o atinse,simti cu un fior ciudat ii patrunde in inima si in stomac,isi ridica privirea spre chipul luminat al lui Alyon,dar cand acesta se uita in ochii ei,ea isi intoarse capul in alta directie.
-Gata,spuse el.
Se ridica fara sa zica ceva,si cand se indrepta spre usa simti mana Enlyei tragandu-l de maneca.
-Ahh…incerca sa-i spuna sa nu plece sa mai stea ea,dar ii era teama,daca nu te superi,spuse ea uitandu-se in pamant,nu am mai dormit de mult nici eu si nici prietena mea,daca ai avea bunavointa sa…
-Desigur,spuse el,uitandu-se cu duiosie la ea,sunteti bine venit la castel,tatal meu va va primi cu bucurie,ii plac elfii.
„Este fiul regelui,nu-i de mirare ca am dat de dracu.”
-Multumesc,mult pentru ospitalitate.Se duse langa Sheel,si ii ridica trupul,il miniaturizase,aducand-o la forma unei pisici obisnuite.
Merse impreuna cu Alyon,la tatal sau,acesta fusese foarte bucuros si le primi pe amandoua cum se cuvine.Daca ar fi stiut acesta de legatura ei cu Cassandra ar fi fost si mai bucuros,ar fi tinut-o pana venea aceasta,macar pentru ultima data sa o vada,inainte de a inchide ochii pentru o eternitate.
Mancasera amandoua,facusera baie,si Sheel adormise.
Enlya iesi pe veranda,cerul era sangeriu,ultimele raze de soare inca erau calde.Inima incepu sa bata cu putere,atunci arunca o privire in jos,langa pomul cu mere statea lipit cu spatele,Alyon,acesta privea trist,la un grup de tinere care se apropiau de el.
Isi ridica privirea spre balcon,si o vazu,la privirea lui, Enlya, isi pleca privirea si se dadu mai in spate.”Ma simt atat de atrasa de el,oare el simte acelasi lucru ca mine,oare el se simte atras de mine?”.Era curioasa,asa ca se indrepta tiptil si vazu pe una dintre tinerele fete care isi puse capul pe umarul acestuia.
Simti cu o sageata o patrunse in inima,durerea era insuportabila,se ghemui la pamant,si incepu sa planga incet si lin.
„De ce ma simt asa? De ce m-a bufnit plansul,stiu ca nu poate fi al meu,asta imi spune ratiunea,dar inima…ea imi spune ca el este alesul? Ma simt atat de confuza.”
Se ridica fara ca o lacrima sa mai curga,se aseza langa Sheel si adormi,aceasta simti si ea suferinta Enlyei,isi puse coada in jurul ei si capul pe parul ei.
Cand se trezi se duse direct pe balcon,iar aerul rece de dimineata o inviora,langa ea se ivi Sheel care se intindea si torcea ca o pisica care statuse toata seara langa soba,si acum era pregatita de vanatoare.
Zambi cand aceasta o atinse pe brat si incepu sa o linga,se apleca si o mangaie pe cap,dupa care depuse o sarutare usoara,simti din nou acea durere in suflet,se cuibari la gatul Sheelei,in blana moale si frumos mirositoare a irisi.
Intre timp,Alyon se afla in sala meselor,nu ii era pofta de mancare,gandul lui era la acea minunata fiinta,cu toate ca isi jurase sa nu se indragosteasca de elfi,asta a si facut,isi incalcase propriul juramant.Una ca asta nu se putea intampla,gandi el,trebuie sa se casatoreasca cu Eliza,pe care o iubea,sau niciodata nu o iubise,se purtase cu ea ca si cum aceasta nu ar exista in sufletul lui.
-Ce s-a intamplat,fiule?
-Nimic,tata,doar ca nu am pofta de mancare.
Acesta zambi la cele auzite din gura fiului sau.
-Lasa-ma sa ghicesc,tanara care a venit,ti-a sucit cumva mintile? Spuse acesta razand pe sub mustata.
-Nu,este doar un elf,mare lucru,stii doar ca ma voi casatori cu Eliza,ea este singura pe care o…iubesc.
-Nici tu nu crezi ceea ce spui,spuse acesta meditativ,nu te lasa condus de propriile tale minciuni,asculta-ti inima,ea niciodata nu te minte,doar daca nu este bolnava.
Se ridica de la masa,fara sa scoata un cuvant.Incerca sa se convinga ca o iubeste pe Eliza,si ca ea este aleasa inimii sale,dar atunci cand se gandea la acestea aparea chipul elfei.
Se duse in apartamentul lui si se tranti in pat,se lasa purtat de vise,toate gandurile sale erau indreptate spre ea,acea elfa care ii sucise mintile.
Deodata se trezi.
-Nici macar nu stiu cum o cheama,cum am putut fi atat de prost,incat sa nu o intreb care este numele ei,isi spuse acesta cu un zambet pe fata.
Cobora scarile in viteza,se indrepta spre camera elfei,batu de trei ori,inima lui incepu sa bata cu putere,cea care ii deschise usa fu Sheel.
-Nu este aici,ii raspunse ea,fara sa-l lase sa o intrebe,o gasesti la trandafiri,si ii inchise usa.Alerga pana la sera,atunci se opri vazu usa deschisa.”Trebuia sa ma fi gandit,singurul loc pe care il stia elfa era sera cu trandafiri.”
Cand intra o vazu pe aceasta cum saruta trandafirul auriu,atunci cand il vazu,se dadu jos de pe scara,si trecu pe langa el cu privirea plecata.
-Stai,spuse el.
Doar cuvantul stai o facu pe aceasta sa tresare,simti o farama de speranta,in inima ei.
Se intoarse cu ochii ei albastri care se adanceau in ochii lui de un albastru mai intunecat.Linistea devenea apasatoare,iar Enlya se rasuci si se indrepta spre usa,astepta sa-i spuna ceva,dar vazu ca nu zice nici un cuvant nu avea de ce sa-si piarda toata ziua aici,stia ca acesta era logodit cu o fata din sat,care se numea Eliza.
-Nu pleca,spuse el atunci cand ea ajunse in prag,stiu ca m-ai vazut aseara cu ea,se duse si o lua de maini,ii ridica barbia si isi apropie fata de a ei.Din spatele lor se auzi o voce de fata,elfa se desprinse din bratele lui si pleca fara sa se uite.
-Ce se intampla aici ?Intreba Eliza uimita.
-Nimic…care sa te priveasca,spuse el cu o voce rece,vreau sa ne despartim,nu ma intereseaza consecintele.
Pleca lasand-o pe biata fata plangand.Se duse dupa Enlya,aceasta se afla in camera ei.
-Sheel,plecam!
-Unde,ce s-a intamplat intre tine si print?
-Nimic important,doar ca…
-Doar ca ce?
-Promit ca iti voi povesti pe drum,trebuie sa ne grabim.Se auzira batai in usa.
Atunci Enlya deschise usile care duceau spre balcon si sari,cu toate ca se aflau la etajul al treilea,Alyon intra in camera ei,si se duse pe balcon,vazu urmele ei si ale Sheelei,sari si el si porni dupa ea.
-Suiete pe mine! Spuse Sheel care alerga mai repede.
-Pot sa alerg,se uita pentru o clipa in spate,si il vazu pe Alyon,care alerga cu o viteza uimitoare.Cred ca o sa ma urc,spuse ea repede.
Se prinse de o creanga si sari pe spatele tigrului.Isi intoarse capul,nu-l mai vazu.
-Deasupra ta!spuse Sheel,care porni si mai repede.
Chiar deasupra ei se afla Alyon,din spatele sau iesira doua aripi albe si minunate,care straluceau puternic in lumina soarelui.Enlya ramase uimita,ceva nu era in regula cu el,nu se comporta ca un semielf,dar nici ca un elf,se comporta ca un Inger al Luminii,dar cum era posibil asa ceva,din cate stia ea doar Enya,Leo,Vanyr,Cassandra,Lex si Lyary,erau ingeri,singurii care au ramas aici in Durasia.Atunci lasa magia sa-i invadeze mintea si din spatele ei iesira doua aripi aurii,la fel si din spatele Sheelei,care se transformase in om,dar aripile ei erau bej.Uimit de cele vazute,se opri pentru o clipa,in fata lor,la inaltimea copacilor,unde vantul era mai puternic,parul Enlyei zbura,privirea Sheelei era tematoare,il considera si ea foarte dragut pe semielf.
-Deci,spuse ea,si tu esti un inger al luminii?
Ezita o clipa,nu prea ii placea cand auzea de ingerii luminii,mama sa era unul,isi daduse seama,ca si Enlya putea fi fiica Cassandrei si a lui Vanyr,asta insemna ca erau frati vitregi,il cuprinse groaza.
„M-am indragostit de propria mea sora.”
-Mama mea se numea Cassandra,si era unul din ingerii luminii,cei care creasera Ignari Stona,acum foarte mult timp.
Cele doua fete ramsera uimite,incat Enlya uita sa-si controleze magia,iar aripile ei disparura,la fel si cele ale Sheelei,aceasta se transforma la forma ei,iar Alyon crea o plasa ca sa o prinda,dar Enlya cadea,atunci zbura catre ea si o prinse usor de mana tinand-o in brate.
Incerca sa opreasca fantezia crae o simtea pentru ea,credea ca este sora ei,si dragostea dintre doi frati era interzisa,aici in Durasia.
-Eu am zis cine sunt parintii mei,acum e randul tau,spuse el in timp ce ateriza,aripile sale se stransera ,dar inca mai erau.
-Mama mea este,Enya si tatal meu Leo.
Simti o bucurie gigantica.Fara sa o avertizeze Sheel ,acesta o saruta pe frunte.
-Nu stiam,Cassandra niciodata nu mi-a zis ca a are un copil,poate din cauza ca va suferi.Cum s-a intamplat toate astea? Il intreba curioasa.
-Este mult de povestit,doar ca m-am decis,vreau sa merg la mama,as vrea sa ma duci la ea,nu am mai vazut-o de 15 ani.
Enlya ramase inmarmurita,ea nu ar rezista nici un an fara parintii ei,mai ales fara mama ei.
-Imi pare rau,spuse ea,lasandu-si privirea in jos,totusi,spuse ea dand cu piciorul intr-o piatra,in timp ce mergea catre un luminis,de ce ai venit dupa mine?
Acesta tacu,nu era el genul care sa-si marturiseasca asa de repde sentimentele,cu toate isi aduse aminte de juramantul lui,simti cum i se intoarce stomacul,facuse un juramnt prostesc.
Nu se astepta sa-i raspunda,asa ca se ridica si dadu sa plece,din reflex acesta o apuca de mana si o stranse la pieptul lui,simti ca atinge un inger,ceva pur,care ii transforma inima de piatra in miere.
Sheel,pleca sa-si caute ceva de mancare,asa ca Enlya se bucura ca nu era si ea aici,stia ca si ei ii placea de elf,dar intelegea ca acesta ii era destinat ei.
Se asezara si ea isi puse capul pe pieptul lui.
-Stii,spuse el fericit,atunci cand am vazut aripile tale,singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost,ca imi puteai fi sora.
-Ma bucur ca nu sunt,altfel…
-Altfel am fi suferit enorm,as fi inebunit sa stiu ca imi esti sora,nu te puteam privi ca pe o sora.
Tacura,adormira imbratisati,iar cand sosi Sheel se intrista,dar era bucuroasa pentru prietena ei.