Scenele de luptă

Ăsta e un set de notiţe pe care mi l-am făcut cînd citeam ceva pe avion. Nu este o opinie definitivă, ci doar un set de idei aruncate sub un titlu care le unifică.

A scrie sau a nu scrie lupte?
Există un mare risc în momentul în care începi să scrii o luptă. Tentaţia de a intra în detaliu, de a descrie acea mişcare (văzută probabil într-un anime sau într-un film de acţiune) va smulge întotdeauna cititorul din imaginea de ansamblu. Iar o luptă nu stă neapărat în detalii, ci în imaginea completă.
Lupta pentru un erou nu poate să se termine decît bine. Cred că nu există nici o logică prin care eroul pozitiv ar putea pierde o luptă fără să-şi piardă viaţa. Dacă ăsta e obiectivul, atunci descrie lupta, şi dă-i drumul sadismului din tine. Detaliile vor conta în acest caz, şi dramatismul se formează altfel.
Aş folosi scenele de luptă numai pentru a urmări stările de spirit prin care trec 'părţile'. Adevăratele situaţii dificile sunt cele care cer negocieri, discuţii, lucrurile care se întîmplă în mod real. Vreau să îmi fac majoritatea detaliilor relevante, pentru că altfel plictisesc oamenii cu 'cît de lucitoare era sabia inamicului care a căzut spintecat de vîrful cuţitului eroului meu la începutul capitolului III şi nici măcar nu a contat pentru nimic'. Balzac avea voie să facă asta, trăia în vremuri în care oamenii aveau răbdare.
Scenele de luptă sunt PLICTISITOARE. Nu poţi să faci o scenă de luptă astfel, şi nu vrei să le foloseşti decît dacă se întîmplă să doreşti să-ţi măreşti numărul de pagini.
La modul serios, cînd a fost ultima dată cînd ai participat la o luptă cu săbii? Chiar poţi să fii veridic vorbind despre asta? Cît de repede moare un om? Cît de greu moare un om? Şi mai ales, de ce eroul principal poate să trăiască cu zeci de răni de cuţite, dar ceilalţi mor de la una-două-trei lovituri de-ale eroului tău obosit şi lipsit de energie? Şi de ce toate laserele îl ocolesc pe eroul principal, doar pentru că el e mai bun decît ei? )
Şi mai ales, de ce sunt toţi atît de fericiţi să moară? De ce se aruncă toţi cu obrazul în faţă şi cu o pancartă de gît: “Loveşte-mă, sunt aici să-ţi măresc body-count-ul”. Şi mai ales, cum scapă eroul de 10 oameni care sar simultan cu sabia pe el? Se numeşte linşaj, şi se practica din cele mai vechi timpuri.
Toate scenele de luptă citite pînă acum au fost plictisitoare şi lipsite de credibilitate. O să încerc mereu să mă feresc de ele

amen to what dorin said! da, la naiba, e adevarat, majoritatea scenelor de lupta sunt ingrozitoare la nivel literar (in cinematografie e altceva, acolo iti ridica apetitul pt situatia in sine prin imagini...more or less). Iar eroismul, ma rog, in epoca noastra care nu dispune de oameni care mai au ideea fixa de-a muri pt tara, este absolut patetic.

Citat :

Aş folosi scenele de luptă numai pentru a urmări stările de spirit prin care trec 'părţile'. Adevăratele situaţii dificile sunt cele care cer negocieri, discuţii, lucrurile care se întîmplă în mod real.

Good point! lupta propriu-zisa nu exprima vreun orgasm intelectual pentru cititor, dar discutiile sunt cu adevarat importante.
totusi am un contraexemplu:"nimic nou pe frontul de vest" al lui remarque in care e numai lupta si razboi, dar care este scrisa inteligent si reuseste sa atraga chiar si prin scenele de lupta.

mello a scris:

amen to what dorin said! da, la naiba, e adevarat, majoritatea scenelor de lupta sunt ingrozitoare la nivel literar (in cinematografie e altceva, acolo iti ridica apetitul pt situatia in sine prin imagini...more or less). Iar eroismul, ma rog, in epoca noastra care nu dispune de oameni care mai au ideea fixa de-a muri pt tara, este absolut patetic.

Eroismul într-adevăr nu-şi are locul într-un secol XXI. Dar, heck, cineva trebuie să o facă.

Nu mai stiu cand am citit ultima data o scena de lupta misto. Tin minte ca din pricina lor imi placea R.A. Salvatore (tipul cu Drizzt Do'Urden) - din cauza astora si din cauza intregii natiuni Dark-Elfesti.

O scena de lupta bine definita nu difera mult, dupa opinia mea, de orice alt tip de scena de actiune dintr-o carte. Intr-adevar, ritmul trebuie sa fie mai rapid - pentru asta folosesti in principiu fraze scurte, dar nu trebuie exagerat. Unul din cele mai importante aspecte ale unei scene de lupta, scriitoriceste vorbind, este momentul cand adversarii se analizeaza reciproc. Asta e un aspect pe care nu-l poti surprinde intr-un film fara sa apelezi la trucuri kitch (sa le auzi gandurile, de exemplu, which sucks). Urmarind planurile fiecaruia, conexiunile intre ele si observand ca lupta merge pe o total alta cale decat a previzionat vreunul din adversari, poti obtine ceva gen "orgasmul intelectual" de care zice mello.

Citat :

Dorin said: Lupta pentru un erou nu poate să se termine decît bine. Cred că nu există nici o logică prin care eroul pozitiv ar putea pierde o luptă fără să-şi piardă viaţa.

Fals. Lupta pentru un erou poate avea esecuri de ordin interior - esecul de a proteja pe cineva drag, de exemplu. Ca atare, chiar daca lupta in sine este castigata, povestea merge pe un drum trist. Alt esec: hurting the ego. Daca eroul tau este arogant, o lupta in care pierde fara sa isi piarda viata poate sa constituie un element de intriga, sau chiar deznodamantul povestii.

Citat :

Dorin said: Scenele de luptă sunt PLICTISITOARE. La modul serios, cînd a fost ultima dată cînd ai participat la o luptă cu săbii? Chiar poţi să fii veridic vorbind despre asta? Cît de repede moare un om? Cît de greu moare un om? Şi mai ales, de ce eroul principal poate să trăiască cu zeci de răni de cuţite, dar ceilalţi mor de la una-două-trei lovituri de-ale eroului tău obosit şi lipsit de energie? Şi de ce toate laserele îl ocolesc pe eroul principal, doar pentru că el e mai bun decît ei?

Adaug: Plictisitoare numai cand sunt scrise prost. De-aia mi se pare foarte tricky sa scriu o scena de lupta, in principiu pentru ca nu reusesc sa nimeresc ritmul si detaliile cu adevarat semnificative.

Luptele cu sabii nu sunt ceva incredibil de vechi - sunt convins ca ai auzit de scrima si kendo, ca sa nu mai vorbim de sporturile obisnuite de genul box, karate, etc., care contin un element direct conflictual. Intr-adevar, intr-o lupta sunt convins ca nu stai sa examinezi (n-ai efectiv timp) cat de mult straluceste sabia in lumina soarelui, dar poti sa o intorci si sa-l derutezi pe adversar cu lumina. One other thing (more like a piece of advice): intr-o lupta atentia personajului tau principal este concentrata pe antagonist - asa ca mai toate elementele mediului inconjurator sunt raportate la antagonist. Iar eroul principal poate sa traiasca cu zeci de rani de cutite pentru ca daca ar muri s-ar termina altfel povestea - la fel si laserele - dar asta nu tine neaparat de tehnica descrierii luptei, cat de intreaga structura a plotului.

Sper ca n-am mers pe langa subiect

Theo a scris:

Nu mai stiu cand am citit ultima data o scena de lupta misto. Tin minte ca din pricina lor imi placea R.A. Salvatore (tipul cu Drizzt Do'Urden) - din cauza astora si din cauza intregii natiuni Dark-Elfesti.

Eu de-aici am pornit. O luptă incredibil de prost scrisă de RA Salvatore (în streams of silver).

Theo a scris:

O scena de lupta bine definita nu difera mult, dupa opinia mea, de orice alt tip de scena de actiune dintr-o carte. Intr-adevar, ritmul trebuie sa fie mai rapid - pentru asta folosesti in principiu fraze scurte, dar nu trebuie exagerat. Unul din cele mai importante aspecte ale unei scene de lupta, scriitoriceste vorbind, este momentul cand adversarii se analizeaza reciproc. Asta e un aspect pe care nu-l poti surprinde intr-un film fara sa apelezi la trucuri kitch (sa le auzi gandurile, de exemplu, which sucks). Urmarind planurile fiecaruia, conexiunile intre ele si observand ca lupta merge pe o total alta cale decat a previzionat vreunul din adversari, poti obtine ceva gen "orgasmul intelectual" de care zice mello.

Dacă eu am examinat scenele de luptă din partea cu 'a nu scrie' tu construieşti aici motive pentru 'a scrie'. Asta e bine.
Lupta în sine mi se pare superficială. Nu poţi să pui într-o scenă de luptă realismul colectiv. Cel individual, al individului care participă şi supravieţuieşte, poate fi credibil, dar cel mai des nu este . Lupta care implică zeci de mii de oameni nu poate fi transpusă credibil în scris. Dar e o părere personală.
Sunt fragmente din lupte pe care le poţi descrie. Poţi spune ce văd generalii din afara luptei. Dar nu lupta propriu zisă. Şi nu mă refer la 'the usual rumble' între doi oameni, ci lupte complexe şi strategii. De-asta zic că sunt plictisitoare. Cel mai des, sunt irelevante

Theo a scris:

Citat :

Dorin said: Lupta pentru un erou nu poate să se termine decît bine. Cred că nu există nici o logică prin care eroul pozitiv ar putea pierde o luptă fără să-şi piardă viaţa.

Fals. Lupta pentru un erou poate avea esecuri de ordin interior - esecul de a proteja pe cineva drag, de exemplu. Ca atare, chiar daca lupta in sine este castigata, povestea merge pe un drum trist. Alt esec: hurting the ego. Daca eroul tau este arogant, o lupta in care pierde fara sa isi piarda viata poate sa constituie un element de intriga, sau chiar deznodamantul povestii.

De acord. Din nou, nu vroiam să spun că e o opinie definitivă. Dar îmi dai idei aici. e bine

Theo a scris:

Citat :

Dorin said: Scenele de luptă sunt PLICTISITOARE....

Adaug: Plictisitoare numai cand sunt scrise prost. De-aia mi se pare foarte tricky sa scriu o scena de lupta, in principiu pentru ca nu reusesc sa nimeresc ritmul si detaliile cu adevarat semnificative.

Theo a scris:

Luptele cu sabii nu sunt ceva incredibil de vechi - sunt convins ca ai auzit de scrima si kendo, ca sa nu mai vorbim de sporturile obisnuite de genul box, karate, etc., care contin un element direct conflictual. Intr-adevar, intr-o lupta sunt convins ca nu stai sa examinezi (n-ai efectiv timp) cat de mult straluceste sabia in lumina soarelui, dar poti sa o intorci si sa-l derutezi pe adversar cu lumina. One other thing (more like a piece of advice): intr-o lupta atentia personajului tau principal este concentrata pe antagonist - asa ca mai toate elementele mediului inconjurator sunt raportate la antagonist. Iar eroul principal poate sa traiasca cu zeci de rani de cutite pentru ca daca ar muri s-ar termina altfel povestea - la fel si laserele - dar asta nu tine neaparat de tehnica descrierii luptei, cat de intreaga structura a plotului.

Sper ca n-am mers pe langa subiect

Ai mers chiar bine on topic. Bun, şi atunci ce face o scenă de luptă să fie bună? Ce anume ai selecta dintr-o luptă, ce perspectivă ai urmări? Şi mai ales, de ce ai alege să scrii o scenă de luptă?

Eu unul mă gîndesc că singurele scene de luptă pe care le-aş scrie ar fi lupte contra unui antagonist neaşteptat sau asasinate. Cred că mi se par singurele abordări inteligibile, care nu strică mersul unui text.

--

Intai: da, ai dreptate despre realismul colectiv, dar poti pune altundeva acest realism colectiv si sa te astepti ca oamenii sa se regaseasca in pasajele alea? Uita-te la filmele cu/despre razboaie - nu documentare, filmele artistice - toate surprind doar portiuni din lupta (de obicei cele mai relevante - soldat, general si politician, de exemplu).

Ok... dupa mine:

Ce face o scena de lupta sa fie buna?
-ritmul alert alternat cu introspectiile corespunzatoare
-elementele din jur sa fie relevante luptei (nu descrii vremea daca lupta se petrece intr-o incapere, de exemplu ) - si in general descrierile sa se raporteze la adversar
-actiunile din cadrul luptei sa fie in stransa corelatie cu mentalitatile personajelor (clasicul rogue backstabbing skill )
-este in stransa legatura cu dezvoltarea plotului si nu e hack & slash our way to fortune (in ce am citit din Salvatore bataliile erau destul de relevante - personajul X era angajat sa il omoare pe Y etc.)
-uneori schimbarea perspectivei - vreau sa vad si punctul de vedere al antagonistului (Salvatore face treaba asta misto, in bataliile dintre Drizzt si Artemis Entreri)
-strategiile (chiar si doar intre 2 adversari) originale, care se imbina intr-un mod original si care au un oarecare plot-twist, in final, care determina rezultatul luptei
-in cazul unei perspective de "masa" - generali care spun cine unde sa se duca - imi plac conflictele intre diferitele strategii (e cam ca negocierea de care vorbeai), adica ala zice ca e mai bine sa stea in defensiva, altul sustine ca nu, ca sa-i atace din lateral - conflicte care pot contura multe trasaturi ale personajelor
-er...ma mai gandesc.

Next:
Ce anume ai selecta dintr-o luptă, ce perspectivă ai urmări?
-daca scriu la persoana a IIIa folosesc "stilul indirect-liber" - adicatelea prezint strict din perspectiva unui personaj, alternand personajele care participa la lupta
-daca scriu "despre" o lupta (si nu am personaje in viata care au participat la ea, ci ar fi mai mult o legenda) - aleg o perspectiva oarecum obiectiva, cu accent pe ce crede lumea ca s-a intamplat (de genul "Armatele intunericului au pornit marsul lent de-a lungul raului, sfaramand satele si orasele din calea lor, transformand cladirile in ruine parjolite, inca fumegand. Putinii care au supravietuit, fugind din calea intunericului coplesitor, spuneau ca hoardele negre erau atat de numeroase incat pamantul insusi gemea sub picioarele lor. Si de acest mic amanunt, se spune, s-au folosit vrajitorii ca sa infranga puzderia ce ameninta sa inghita tinutul." - stuff like that. i had fun writing this now )
-nu spun ca ma pricep extraordinar la faza asta, dar as incerca sa fac intai o strategie pentru fiecare personaj/armata care participa la batalie - si in functie de ea sa aleg obiectele/elementele mediului relevante pentru descrierea luptei.

Next:
De ce ai alege sa scrii o scena de lupta?
-um... pentru ca te simti misto cand iti iese
-pentru ca este un conflict deschis - iar orice conflict dintre doua personaje le-ar pune mai bine in valoare. Intr-adevar si un conflict pur verbal poate scoate anumite trasaturi - dar aici faci uz mai degraba de naratiune si mai putin de dialog, ca atare actiune, felul in care raspunde la stres, felul in care foloseste mediul inconjurator (inventivitatea) etc.
-pentru ca in anumite situatii (in genul fantasy in speta) nu este loc de altceva - exemplu: ai 3 forte. doua se bat. apare a treia (say demons) si primele 2 forte se unesc impotriva celei de-a treia - nu prea ai cum sa ilustrezi superioritatea fortei nr 3 decat prin comparatie cu celelalte doua; si nu vad cum sa ilustrezi ideea de "cooperate to defeat the greater evil" daca nu ai un conflict inainte - iar scenele de lupta se preteaza la chestia asta mai mult decat conflictele verbale, diplomatice, etc.
-pentru ca intr-un razboi poti ilustra mai bine o civilizatie/un stil de viata (chiar si daca e un stil in principiu pacifist) - er... prose 2: "Bataliile pareau ca nu se mai termina. Palariile impodobite de pene erau deja pline de praf, uitate pe o masa, si langa ele veneau mult prea des scuturile si coifurile patate de sange. Mantiile de matase, candva brodate cu grija si gust, erau acum peticite, in graba, cu materiale din ce in ce mai groase, ca sa reziste frigului noptii si sa prinda vreun pumnal intre falduri, salvand, poate, o viata." - nu-i cine stie ce, dar cred ca prinzi ideea -> intr-adevar, nu este tocmai o scena de lupta, dar ilustreaza motivul unor astfel de scene (sa vezi cum, o civilizatie pacifista face fata unui conflict armat).

Er...That's that.

sa nu uitam totusi ca scenele astea de lupta se potrivesc doar pe anumite genuri - si uneori nici acolo. O scena de genul asta trebuie sa completeze firul actiunii si sa aiba sens cu el... eu unul nu as citi o carte doar pentru ca 'e cu batai'.

De fapt cam singurul gen in care scenele de genul asta imi plac e fantasy. A clash of Kings mi-a ramas foarte bine in memorie, poate si datorita bataliei dinspre final, DAR lupta in sine nu ar fi avut niciun rost daca George Martin nu ar fi cladit tensiunea si s-ar fi jucat cu firul narativ asa cum a facut-o acolo.

Parca a zis Teo ceva de lasere mai sus. In opinia mea SF-urile cu batalii intergalactice, lasere, fazere, etc. au iz de fanfiction. Sunt destule SF-uri inteligente care nu fac uz de scene de lupta (sau nu neaparat de genul asta - vezi Ender's Game)

Theo a scris:

Intai: da, ai dreptate despre realismul colectiv, dar poti pune altundeva acest realism colectiv si sa te astepti ca oamenii sa se regaseasca in pasajele alea? Uita-te la filmele cu/despre razboaie - nu documentare, filmele artistice - toate surprind doar portiuni din lupta (de obicei cele mai relevante - soldat, general si politician, de exemplu).

Scena de luptă colectivă e importantă dacă vrei să scrii despre o luptă de mai mari dimensiuni decît 3 indivizi care se bat cu alţi trei indivizi. Mi se pare că războiul in sine este prea individualizat, cînd ar trebui colectivizat. Oricît de Sora 13* ar fi individul, războaiele reale se măsoară în bătălii lungi şi strategii în care contează numărul nu calitatea. Majoritatea scenelor de luptă pe care le-am citit trec de aspectele de nivel înalt ale războiului, şi îl minimizează la ceva individual. Ca şi cum Vasile a lu' Gheorghe a influenţat în vreun fel războiul de independenţă (foarte, foarte improbabil).

Theo a scris:

Ok... dupa mine:
Ce face o scena de lupta sa fie buna?
-ritmul alert alternat cu introspectiile corespunzatoare

Cele două nu prea se pupă între ele, şi tocmai de-aici vine revolta mea. Omul gîndeşte mai lent decît face lucrurile. Cînd pui introspecţiile la un loc cu descrierea succintă a sabiei ce îi taie gîtul eroului principal (care de fapt va fi jumătate din carte o fantomă) rupi ritmul, şi devii plictisitor.

Theo a scris:

-elementele din jur sa fie relevante luptei (nu descrii vremea daca lupta se petrece intr-o incapere, de exemplu ) - si in general descrierile sa se raporteze la adversar

De acord. Pentru că de fapt într-o luptă dintre doi oameni, să zicem, important va fi adversarul, mai puţin oamenii din jur şi prea rar decoraţia mînerului uşii.

Theo a scris:

-actiunile din cadrul luptei sa fie in stransa corelatie cu mentalitatile personajelor (clasicul rogue backstabbing skill )

Corect, dar ăsta îl simt ca şi truism.

Theo a scris:

-este in stransa legatura cu dezvoltarea plotului si nu e hack & slash our way to fortune (in ce am citit din Salvatore bataliile erau destul de relevante

Ce am citit pînă acum din Salvatore e incredibil de confuz. The Crystal Shard a fost foarte plictisitoare din precis motivul ăsta. Streams of Silver are un personaj mai interesant (Artemis Entreri) dar apar cîteva momente confuze de luptă/acţiune care nu mi-s deloc clare. Era mai simplu să sară de exemplu peste scenele de luptă din Luskan sewers (unde revine ca să recreeze un personaj Whisper inconsecvent cu cel anterior).

Theo a scris:

- personajul X era angajat sa il omoare pe Y etc.)

My fave, the assasin.

Theo a scris:

-uneori schimbarea perspectivei - vreau sa vad si punctul de vedere al antagonistului (Salvatore face treaba asta misto, in bataliile dintre Drizzt si Artemis Entreri)
-strategiile (chiar si doar intre 2 adversari) originale, care se imbina intr-un mod original si care au un oarecare plot-twist, in final, care determina rezultatul luptei
-in cazul unei perspective de "masa" - generali care spun cine unde sa se duca - imi plac conflictele intre diferitele strategii (e cam ca negocierea de care vorbeai), adica ala zice ca e mai bine sa stea in defensiva, altul sustine ca nu, ca sa-i atace din lateral - conflicte care pot contura multe trasaturi ale personajelor

Good reasons indeed. Dar se întîlnesc prea rar astfel de exemple.

Theo a scris:

Ce anume ai selecta dintr-o luptă, ce perspectivă ai urmări?
-daca scriu la persoana a IIIa folosesc "stilul indirect-liber" - adicatelea prezint strict din perspectiva unui personaj, alternand personajele care participa la lupta

Mi se pare cel mai greu mod de a face ceva consecvent şi descifrabil din perspectiva unui personaj. Poate din ochii personajului are sens. Dar te bazezi pe faptul că cititorul ţi-a înţeles personajul în felul în care îl percepi tu. This assumption is like the unicorn: no such thing (TM). Cititorul nu vede ce ai tu în minte, şi mai mult ca sigur va pierde pasul în mijlocul unei scene alerte. Iar scenele de luptă devin înghesuite cu o sumedenie de detalii inutile în economia întregului text.

Theo a scris:

-daca scriu "despre" o lupta (si nu am personaje in viata care au participat la ea, ci ar fi mai mult o legenda) - aleg o perspectiva oarecum obiectiva, cu accent pe ce crede lumea ca s-a intamplat (de genul "Armatele intunericului au pornit marsul lent de-a lungul raului, sfaramand satele si orasele din calea lor, transformand cladirile in ruine parjolite, inca fumegand. Putinii care au supravietuit, fugind din calea intunericului coplesitor, spuneau ca hoardele negre erau atat de numeroase incat pamantul insusi gemea sub picioarele lor. Si de acest mic amanunt, se spune, s-au folosit vrajitorii ca sa infranga puzderia ce ameninta sa inghita tinutul." - stuff like that. i had fun writing this now )

Cînd descriu o luptă 'de legendă' eu în mod sigur o să pun povestirea prin ochii unui povestitor, care nu are nici în clin, nici în mînecă cu evenimentul, şi care vrea să impresioneze. E mai simplu aşa. Dar din nou, nu vrei să umpli cu detalii - un povestitor va spune nu lucrurile pe care vrei tu să le spui, ci ce înţelege el din ele, aşa că e imposibil să relatezi printr-un povestitor lupta.

Theo a scris:

-nu spun ca ma pricep extraordinar la faza asta, dar as incerca sa fac intai o strategie pentru fiecare personaj/armata care participa la batalie - si in functie de ea sa aleg obiectele/elementele mediului relevante pentru descrierea luptei.

Dar vrei să faci asta? E relevant? Cititorul îţi va urmări strategia? Va fi capabil să facă lucrurile astea?

Theo a scris:

De ce ai alege sa scrii o scena de lupta?
-um... pentru ca te simti misto cand iti iese

Mie nu prea îmi iese. Cred. Mă pierd în propriile-mi detalii. Singurele mele lupte apar în Fallen Elf, şi sunt din perspectiva asasinului / antagonistului neaşteptat.

Theo a scris:

-pentru ca este un conflict deschis - iar orice conflict dintre doua personaje le-ar pune mai bine in valoare. Intr-adevar si un conflict pur verbal poate scoate anumite trasaturi - dar aici faci uz mai degraba de naratiune si mai putin de dialog, ca atare actiune, felul in care raspunde la stres, felul in care foloseste mediul inconjurator (inventivitatea) etc.

Da, dar din nou elementul cheie este cît pricepe cititorul? Eu spun că un erou "eroic" este cel care scoate o singură dată sabia şi atunci pentru autoapărare.

Theo a scris:

-pentru ca in anumite situatii (in genul fantasy in speta) nu este loc de altceva - exemplu: ai 3 forte. doua se bat. apare a treia (say demons) si primele 2 forte se unesc impotriva celei de-a treia - nu prea ai cum sa ilustrezi superioritatea fortei nr 3 decat prin comparatie cu celelalte doua; si nu vad cum sa ilustrezi ideea de "cooperate to defeat the greater evil" daca nu ai un conflict inainte - iar scenele de lupta se preteaza la chestia asta mai mult decat conflictele verbale, diplomatice, etc.
-pentru ca intr-un razboi poti ilustra mai bine o civilizatie/un stil de viata (chiar si daca e un stil in principiu pacifist) - er... prose 2: "Bataliile pareau ca nu se mai termina. Palariile impodobite de pene erau deja pline de praf, uitate pe o masa, si langa ele veneau mult prea des scuturile si coifurile patate de sange. Mantiile de matase, candva brodate cu grija si gust, erau acum peticite, in graba, cu materiale din ce in ce mai groase, ca sa reziste frigului noptii si sa prinda vreun pumnal intre falduri, salvand, poate, o viata." - nu-i cine stie ce, dar cred ca prinzi ideea -> intr-adevar, nu este tocmai o scena de lupta, dar ilustreaza motivul unor astfel de scene (sa vezi cum, o civilizatie pacifista face fata unui conflict armat).

Aici e interesant ce zici tu, şi chiar dacă primul punct seamănă cu trailer-ul de la Warcraft III (în care they get their asses kicked), al doilea punct mi se pare foarte bun. Dar acolo nu descrii lupta, ci eventual felul de a lupta, şi precondiţiile luptei. Chiar poţi să sari peste luptă cu multă eleganţă.
Mai ridic o întrebare 'la fileu':
Cînd e relevantă o luptă?

--
*sora 13 - Mitologica sora 13 e un personaj dintr-un film chinezesc cu karate
--

Din punctul de vedere al cititorului lupta nu e importanta decat in masura in care afecteaza personajele principale ( cu care se presupune deja ca fraternizeaza). Deci, asta ar trebui sa fie si perspectiva scriitorului daca vrea aiba succes. In afara unor scrieri ambitioase care vor sa fie cronici ale lumilor pe care le descriu, bataliile cu arme mai mult sau mai putin moderne sunt doar (dupa cum a spus deja ) pentru a mari numarul de pagini. Nu sunt de acord ca " Vasile a lu' Gheorghe" n-ar putea fi un factor decisiv intr-un razboi. Istoria e plina de exemple contrarii. Parerea mea este ca o lupta colectiva e buna doar de fundal pentru personaje. De altfel, daca nu se poarta cu arme moderne chiar este foarte personala si depinde mult de calitatile fiecarui combatant in parte. Deci este relevanta doar in masura in care schimba intr-un fel firul narativ. Iar pentru asta nu-i necesar sa fie descrisa in amanunt.
Dar, asta-i doar parerea mea si daca simtiti nevoia sa scrieti despre asa ceva nu va lasati descurajati.

Scenele de lupta au farmecul lor, atata timp cat nu exagerezi cu detaliile tehnice unde si mai penibil este sa nu fii documentat... Nu am citit lupte cu sabii, dar as fi foarte dezamagit sa dau de o scena de "dog fight" intre avioane la care scriitorul imi relateaza un adevarat manual al avioanelor de vanatoare sau al manevrelor.

vin cu un exemplu (generic. si vag, în comparație cu ce ați discutat voi pînă acum...)... Ati citit Harry Potter? ( ) Ei, acolo apar destul de des scene de luptă, în diverse condiții, cu diverși protagoniști... Toate mi s-au părut necesare și esențiale poveștii ca întreg și toate au fost foarte bine scrise (acum, dacă stau să mă gîndesc, cred că majoritatea sunt văzute din perspectiva lui Harry sau descrise verbal de alte personaje, lui Harry... Nu sunt sigură dacă se mută relfectorul și pe alte personaje din cînd în cînd, e posibil, dar acum chiar nu mai țin minte...). De fapt, am trecut prin scenele de luptă cu răsuflarea tăiată. Eram acolo, lîngă ei, participam și eu în felul meu la luptă. Țin minte că la un moment dat unul dintre personaje se alege cu nasul spart (Neville) și apucă să schimbe niște cuvinte cu Harry și cu ceilalți, încearcă să rostească niște vrăji. Ce mi s-a părut extraordinar a fost că, citind, aveam EU impresia că am nasul spart (sau cel puțin înfundat) și era teribil de frustrant și de periculos totodată. A crescut încă și mai mult gradul meu de participare la acțiune...
Pur și simplu am devorat cărțile astea...
Deci iată un exemplu de luptă necesară acțiunii ȘI personajelor (toate luptele nu au numai implicații ce țin de șirul evenimentelor, dar și implicații ce țin de psihologia personajelor, de felul în care ele se dezvoltă/evoluează - din toate punctele de vedere). Ele transformă totul, ți-aduc neașteptatul în brațe... Și au fost momente în care personaje importante mor în luptă, necesar... Nu prea-mi pot imagina cum s-ar fi terminat seria dacă n-ar fi murit Sirius sau Dumbledore, spre exemplu. Dureros, foarte dureros, dar eficient. Uite un caz - Dumbledore - de erou (principal) care dispare. Pentru o lungă perioadă de timp, a părut că binele NU învinge... extraordinar de tensionant și de interesant.

sau cartile de capa si spada cu duelurile specifice.
cum ai putea sa scrii o asemenea carte fara ca 2 mari spadasini de pe acolo sa se infrunte? din cate imi amintesc(relativ vag) nu mi-au displacut scenele de lupta..dar da, e pentru ca, as i said, nu imi imaginez vreo carte de genu fara batai
si, of course, scrii o scena de lupta daca are mare importanta pt derularea actiunii, daca face parte dintr-un gen specific, daca le ai cu descrisu

Eu sunt fan sf .... si in parte a cartilor de capa si spada. Parerea mea este ca dorin are dreptate pana la un punct . In cele mai multe carti citite de mine saream peste descrierea luptei pentru ca aceasta era descrisa din punct de vedere tehnic. Ori imi vine greu sa cred ca toti scriitorii au luat lectii de scrima ... sau erau maestrii in arte martiale. Multe din aceste scene sunt repetitive , in ele gasindu-se aceleasi procedee sau tehnici care sunt descrise de fiecare data. In plus luptele din carti (indiferent de genul de arme folosite ) dureaza prea mult.
Pot spune ca am avut posibilitatea sa urmaresc 2 concursuri de lupta cu sabia .... si am si participat la un mic joc (folosind camasi cu senzor ) destul de realist . In cazul concursurilor unde oponentii erau de valori egale si evident specialisti , lupta dura intre 15 sec si maxim un minut. In cazul jocului la care am participat .... "lupta" se dadea intre doua grupuri de cate 15 persoane , inarmate cu sabii si scuturi , imbracati in camasi de zale si coifuri echipate cu senzori(echipamentul cantarea cam 10 kg ). Vreau sa va spun ca lupta aceea a durat 30 de sec. Foarte distractiv .... dar dupa 3 astfel de infruntari eram terminati.
Revenind la subiect ... scenele de lupta dureaza incredibil de mult , scenele sunt descrise fara a li se implementa viteza realista si evident sunt presarate din belsug cu clishee gen "ratare la milimetru " ," eschiva in ultimul moment " . Din multele carti citite doar in doua dintre ele am intalnit scene scurte , fulgeratoare , atent pregatite , in care se pune accent pe incadrarea situatiei in actiunea generala a romanului si nu pe lupta in sine. Ma simt obligat sa mentionez ca ambele scene sunt scenele unor asasinate.
Ne fiind scriitor ci doar un simplu cititor nu imi permit sa dau sfaturi despre cum ar trebuii scrisa o scena de lupta , dar voi da o parere despre ce cred ca ar trebuii prezentat in ele :
- in cazul luptei dintre 2 adversari
* consider ca aspectul moral si consecintele luptei sunt mult mai importante decat tehnicile si descrierile loviturilor
* acestea trebuie sa fie cat mai scurte si brutale pentru a avea efect.
* consider o prostie siropoasa consecventa cu care eroul principal este ranit fara ca el sa reuseasca sa aplice propriile lovituri , doar pentru ca in final sa aibe o sclipire de geniu si sa-si doboare adversarul cu un procedeu fara gres.
- in cazul luptei dintre doua armate
* perspectiva ar trebuii schimbata des , prezentandu-se din punctul de vedere al ambilor canducatori
* strategiile folosite ar trebuii sa fie realiste ( si in istorie sunt destule lupte din care un scriitor se poate inspira)
* luptele ( in intregul lor ) nu pot fi influentate pe termen scurtde un singur personaj ... dar pot fi influentate de actiunile personajului pe termen lung (mentinerea unei pozitii in situatii critice , sacrificiul pentru "patrie si popor " , conducerea geniala a unui grup de soldati )

Cam atat am avut de spus despre luptele ce se desfasoara in carti. ( In filme , pt ca am vazut ca faceti referire si la diferenta dintre cele 2 , situatia se schimba semnificativ )