Ce mi-a placut la Cortazar este felul cum face din proza lui un joc. Am citit doar proza scurta de el (Manuscris & Toate focurile). Rayuela (aka Sotron) n-am apucat inca, dar probabil o sa apara in teanc, cat de curand.
Ce ziceam de joc: fiecare naratiune de-a lui, imi pare, este gandita in asa fel incat sa dezvaluie regulile din spatele micro-universului (de care zicea Alin) in care isi plaseaza personajele. Cum povestirile pe care le-am citit se petrec in "lumea reala", Cortazar arata regulile in doua feluri (cel putin din cate am observat pana acum): 1) duce regulile lumii cotidiene la extrem pana cand proza trece in fantastic (vezi povestirea "Autostrada din sud" - poate dau de ea pe net la un moment dat) 2) introduce personaje cu comportamente ciudate, explicate pe parcursul prozei ca niste reguli care devin plauzibile, tu ca cititor le accepti, si de multe ori sunt sfidate, sau testate, la sfarsitul prozei (asa cum se intampla in povestirea "Manuscris gasit intr-un buzunar").
E misto ca aplica aceleasi 2 tehnici, acelasi joc, nu numai la plotul povestirilor, ci cateodata si la structura narativa in sine (schimband intr-o singura fraza perspectiva din care este spusa povestea).
Pe scurt: Cortazar post good post! Carry on!