Propunere roleplay – Călătorie prin Imperiul Jantis
Gen: Heroic Fantasy / Steampunk Fantasy / Science Fantasy
Observație: Se știe deja sfârșitul – Imperiul Jantis a decăzut și ruinele lui și o bună parte din trecutul lui a fost uitat. Vrem să aflăm cum s-a petrecut decăderea. Vrem să vedem întâmplările, circumstanțele prin care și-a găsit Imperiul sfârșitul.
Jocul: Participanții intră în pielea fantomei care conduce un grup de călători prin ruinele ținutului. Narațiunea se va desfășura ca un discurs. Cand ajung într-un loc, le spune povestea despre acel loc. Fiecare participant spune o poveste despre unul din locurile pe care le vizitează, sau continuă povestea neterminată (dacă există) de dinainte. Poveștile se vor lega una de alta prin fraze de tipul “Acum traversăm podul peste care...” sau “Ne vom îndrepta spre grădinile suspendate ale împăratului...”, menite să dea un început de idee pentru secvența următoare.
Pagina personajelor: -
Obiective: conexiuni între poveștile spuse de ghid, ca să ne facem o imagine despre cum s-a prăbușit imperiul
Reguli Suplimentare:
-Folosiți persoana I, pentru că vorbiți din perspectiva ghidului.
-Puteți continua poveștile spuse anterior
-Faceți o legătură între povești, în care spuneți pe unde călătoresc (tot din prisma ghidului)
-Fiți cât mai inventivi.
Introducere:
Cred că sunt sigurul de pe acest tărâm uitat care vă urează un sincer bun venit.
Ceilalți n-ar zăbovi prea mult cu gândul la voi, ci ar pleca fruntea și ar urla, cum fac de obicei, în fața idolilor crăpați de timp. Uite, acolo încă-i puteți vedea, cu străluciri de smarald printre turnurile metalice. Mulți arată la fel ca mine, împodobiți de lanțurile castelor lor, purtându-și mereu coroanele fără rost și fără vreo putere. Tărâmul ăsta mort se agață încă de vechile-i ritualuri, la fel cum unele mașini încă mai zvâcnesc cu visul la ceruri. Iar bestiile acestui ținut – o, da, bestiile care sapă pe sub galeriile scufundate, bestiile care zboară peste turnurile de fier și dincolo de castelele plutitoare, bestiile care se ascund în umbrele statuilor și pe aleile înghițite de timp – fiarele acelea nu v-ar vedea decât ca pradă.
Bun venit în Jantis, imperiul-oraș, întins până dincolo de orizont și copleșit de propria-i splendoare. Norocul v-a purtat aici, cu siguranță, norocul călătorilor. Căci sunt singurul de aici care-și dă seama că orașului i-a trecut timpul, singurul care vă poate purta prin labirintul aleilor de jad și peste dealurile din praf de lună. Și tot ce vă cer este să mă ascultați, s-aveți răbdare cu un povestitor care a tăcut veacuri la rândul, de când erau încă trei luni pe cer și lumea inca tremura sub tunetele stelare.
Haideți, se lasă noaptea, iar acum drumul este cel mai sigur.