Arta,Iubirea Mea

Arta,Iubirea Mea

Prolog


Am cea mai frumoasa viziune a Raiului pe care nu l-am recunoscut..
Am cel mai bun prieten,aproape,si n-am stiut...
Am cea mai imensa avere,pe care n-am meritat-o...
Am cel mai intens sentiment,iara vapaia sa,n-am ascuns-o...

Era cel mai frumos loc,iar eu,nu stiam de existenta sa...
Era cea mai mare dorinta a mea,dar,totusi,n-am recunoscut-o...
Era cel mai de pret lucru,iar eu,l-am aruncat din calea mea...
Era cea mai imperfecta,dar,totusi,n-am acceptat-o...

Aveam un loc pe care sa-l numesc Rai,dar pe care sa nu-l accept...
Aveam o dorinta,spre un cel mai bun prieten,dar pe care sa-l numesc strain...
Aveam un drum de urmat,dar am preferat sa nu ma grabesc...
Aveam o viata in care sa nu accept un destin...

Este Raiul,cel mai frumos lucru pe care nu l-ar pretui omul,
In necunostinta sa despre imensa avere fagaduita de Dumnezeu,
Prietenul acela care e mereu acolo,si nu e observat,
Caci vapaia Sufletului,incet,incet,se stinge in bezna..
Este dorinta de-a fi acolo,aproape de ingeri,care si-o neaga omul,
In nechibzuinta sa despre averea-i in acte,dar pala,caci nimic,pe drept,nu-i al sau,
Precum nici efemera iluzie ca o data mort,nimic nu e dincolo,si doar ce-i aci,dintotdeauna,a existat;
Constati,totusi,ca fiece fir de iarba s-apleaca,in bataia vantului,si-ncet,incet,iti nasti o dilema..
Este drumul pe care tu,ca Suflet,trebuie sa-l urmezi,
Desi adeseori,nu-ti doresti nimic,decat sa ai de toate-n asta viata
Si astfel renegandu-ti misiunea ta cea dintaia,fiindca ai fost invatat sa nu crezi,
Sa nu speri in ceva mai sublim,sa te impiedici chiar cand doresti,cu-adevarat,sa faci un pas in fata..
Este doar modul in care un singur sunet,ramane intiparit in suflet,iar cand e perceput ca atare,vibrezi,
Exact precum coardele unei harpe,sub atingerea plina de maiestrie,in echilibru,cu o harta cereasca,
Iara tu,in momentele tale de constienta,te multumesti sa visezi,
Privind stelele,pasind,incet,incet,catre o lume pe care sufletul o percepe ca fiind cea aleasa..

©Th3Mirr0r