Operatiunea "Iepure"

Iata ca am revenit mai repede decat ma asteptam, surprinzandu-ma chiar si pe mine ). Am fost atat de bucuroasa ca am gasit site-ul asta ca m-a lovit inspiratia azi si mi-am zis: trebuie sa postezi ceva neaparat. Mai jos se afla rezultatul. Sper sa va placa si va rog, cat mai multe critici... aprecieri, daca v-a placut.

P.S:Primul text publicat aici!



Ce palpitat e sa fii musca. Mai ales in seara asta.

Echipamentul de amortizare a sunetului aripilor il enerva cumplit de Eric. Toti de la agentie au spus ca o sa fie mai bine dupa ce trece un timp. Prostii. In prima misiune a facut lucrul de neiertat: si l-a dat jos. Asta doar pentru ca tinta dormea, iar aripile lui cu siguranta nu l-ar fi trezit. Norocul lui a fost ca liderul de misiune a fost intelegator... abia dupa ce i-a dat o palma peste varful trompei. Amortizorul indeplinea mai multe functii printre care si de suport (in care se afla o capsula de inox) si butonul rosu. Care apasat transmitea, in functie de situatie diferite mesaje la baza.

Astazi se uita la elasticul care ii strangea perii de pe abdomen. Ar fi fost in stare sa-l rupa! Dar nu putea. Acum el era liderul misiunii, omul de baza al echipei, persoana de la care te astepti sa te prinda de picior intr-o eventuala cadere in prapasie. Persoana cu amortizorul de aripi pe el.
De mic visa sa fie implicat in asa ceva. Dar sa fim seriosi, cand cresti intr-un centru de cercetari unde se fac teste incontinuu pe tine pana la varsta de 3 zile, dupa care te muta intr-o alta facilitate unde neoanele nu sunt asa puternice si albul nu mai e asa de frecvent intalnit, cel mult sperai sa devii o musca dependenta de resurile de mancare de pe maneca halatului cercetatorilor care mai deschideau inchisoarea. Sau mort. Iar dupa un an de testari intense, miracolul s-a intamplat.

Intr-o seara de vineri - pentru ca numai atunci palpaia becul din mijlocul depozitului de insecte- un cercetator le-a adormit, asa cum se procedeaza cu albinele din stupi si le-a transportat la nivelul superior al cladirii. Atunci a murit. L-au readus la viata dupa o procetura extrem de delicata. Cu ajutorul nanotechologie, lui si altor sute de viitori spioni, le-au implantat nanocipuri. Pe ochi, le-au aplicat lentile de ultima generatie pe care se puteau urmari mesaje, informatii, imagini, primite din calculatorul central al bazei. Dupa care a urmat programarea, care cuprindea partea cruciala a invatarii alfabetului omenesc, intrucat ele nu puteau sa articuleze cuvinte, mesajele oamenilor urmand sa apara direct pe lentila aplicata).
Dar nu avea acum timp sa reflecteze asupra trecutului sau asupra elasticului. Trebuia sa tina-n frau alti doi subordonati si sa monitorizeze tinta.

Momentat, dormea. Convenabil.

-Psst!
Vlad, tantarul, isi ridica sprancenele rapid.
-Spune-mi tu mie daca nu semanam. Eu zic ca avem practic aceiasi ochi!
Vlad isi agita incantat aripile tacut si se apropie de un poster care infatisa intr-un mod dramatic trei oameni: doi barbati si o femeie.
- Aaaaa, Eric, ce scrie acolo ca eu am ajuns doar pana la litera "A"? Gigi, musca-de-cal, muschiul echipei, isi muta ochelarii mai aproape de ochii bulbucati.
-Amurg. Hai! Vlad inapoi la post. Din clipa in clipa trebuie sa soseasca semnalul, dupa care actionam.
Vlad isi tarai corpul prin aer, cu capul lasat si se alatura grupului.
-Bun. Stiti ce avem de facut? Gigi?
-Ma apropi de tinta si caut vena cea mai vizibila... si musc.
-Cat de tare? intrebandu-l si-a apropiat capul de al lui prentru al intimida.
-Stii doar ca o sa musc cat pot de tare. Dar e atat de crud.
-Dupa care vin eu! Vjjjj! Imi parasesc postul rapid de pe tavan si actionez promt. Bag acul cat de adanc pot in muscatura, si dau drumul la substanta, spuse punand mana pe locul unde se afla deobicei sange. Fsss! completa cu inca un efect special.
-Bun.

Operatiunea "Iepure" activata. Comanda i-a aparut pe lentina desteapta in litere verzi. Si-a intors privirea inspre Gigi care isi musca buza inferioara, semn ca a primit mesajul. Eric a gesticulat scurt incepererea operatiunii si musca-de-cal a tasnit de langa el, in locul lui venind Vlad care privea totul incantat. In ciuda masivitatii lui, Gigi, a gasit rapid vena potrivita, iar acum musca carnea firava a tintei. Dupa ce a terminat i-a facut semn lui Vlad, care deja isi batea aripile nervos. Intr-o secunda era langa el. Urmam eu. Am coborat pe patul victimei, cat mai aproape de gaurile nazale si am eliberat gazul toxic inserat in partea inferioara a abdomenului. Pana maine o sa uite toti ultimii trei ani din viata- atat de puternica era substanta aflata in gaz. Ce diabolica e mintea omului.

Eric a apasat butonul rosu de pe amortizor- misiunea a fost incheiata cu succes. Sau cel putin partea lor. Inca un gest al liderului si erau toti inapoi pe tavan.
-Si acum ce? intreba Vlad zambind de placerea adrenalinei care ii inunda corpul.
M-am uitat agitat la ambii si am spus serios:
-Nu stiu. Nu au vrut sa-mi spuna...
Exact cand si-a terminat propozitia, usa camerei se facu una cu podeaua. Trei mascati se aflau pe hol, unu in tocul usii, iar al patrulea deja a patruns in camera. Agentul asigura tinta in bratele musculoase, carand-o cu grija afara din camera.
- Nu se poate. Ei nu vin nici o data. Ce au de gand sa faca cu ea? intreba Vlad agitandu-se incruntat prin aer.
Dar nimeni n-a scos un cuvant. Erau prea stupefiati.

In drum inspre baza, in capul lui Eric se derulau acelasi cuvinte: "era doar un copil, o fetita de 13 ani".