Patul Mortii

Fiind mereu singur,mereu certat si batut de catre parintii tai,tot ce-ti doresti este sa pleci sau ei sa moara.
In aceasta situatie se afla un copil de numai 14 ani,pe nume Edlar Lutheberg, care fusese mereu batut de catre ambii sai parinti.Tatal sau era un cizmar alcoolic care isi batea sotia si copilul,mama la randul ei era o croitoreasa nu foarte celebra printre oamenii de rand sau nobili,castiga putin,incercand sa-si intretina copilul,care de la inceput la considerat in plus,nedorit.Mereu ii reprosa ca ii era sila de el,si nu dorea sa-l mai vada niciodata.Cand tatal,Calar Lutheberg,isi batea sotia si copilul,mama lui plina de furie il batea si ea la randul ei.
Toti copii din oras il evitau,deoarece era sarac,si cu parinti fara scop.Mergea la scoala ca sa invete,ii placea foarte mult sa citeasca.Se obisnuise ca ceilalti copii sa-si bata joc de el,sa-l evite,dar lui nu-i mai pasa,stia ce avea de facut,ceea ce gasise intr-o carte scrisa de un magician,considerat de fapt un nebun,Leonard Vothenberg,care scrisese mii de lucruri simple care putea prinde viata numai dupa sentimentele celui care le concepea.In acea carte pe care o gasise la biblioteca scolii,il fascinase,gasise un capitol care se intitula "Patul Mortii",iar povestea lui era din realitate,cum fusese conceput,si ceea ce facuse acesta de primise acest nume terifinat.Povestea spune asa:

„Cel care a suferit mult la viata lui,isi doreste sa-i pedepseasca pe cei care i-au pricinuit aceasta suferinta.Candva un tanar fierar aflase ca nevasta lui il insela cu unul din ucenicii sai,fiind un om bine vazut in societate datorita magiei sale atunci cand modela fierul si ii dadea forme neobisnuite si periculoase,era un om simplu,nu-i ii placea faima,si nu cauta sa-i insele pe ceilalti cu lucrurile pe care le facea,tot ce facea el era din inima,in orice lucru mesterit de el exista o farama de iubire si fericire.La cele auzite nu dorea sa dea ascultare barfelor,dar acestea devenisera din ce in ce mai multe,si peste tot pe unde trecea ii auzea pe oameni susotind despre nevasta lui si ucenicul care se nume Rudolf,ca erau amanti.
Asa ca intr-o zi se gandise sa-i urmareasca,ca sa vada cu proprii sai ochi daca ce spune lumea este adevarat.Isi anuntase sotia ca va pleca la curtea Imparatului cu treburi,si va veni peste o saptamana ba chiar mai mult.Se furisase intr-o incapere ascunsa,ferita de vederea sotiei,care avea o mica deschizatura in perete,si statuse acolo ascuns,si ceea ce vazuse ii venea sa iasa din ascunzatoare si sa-i ucida pe amandoi cu propriile sale maini,dar se abtinuse,si incepu sa se concentreze asupra razbunarii sale.Ii trecu prin minte sa faca un pat care sa ucida oameni,mai bine zis sa-i ucida pe cei doi care se iubeau infocat in patul lui.
Si timp de o saptamana acesta incepu sa faca patul,cadranul era din fier,si in acel fier isi pusese toate sentimentele rele pe care le avea,mai ales dorinta de moarte a celor doi.Dupa ce termina patul,ii spusese nevestei sale ca a facut un pat nou si ca cel vechi sa-l dea la cineva daca nu sa-l arunce.Dansa fusese foarte incantata de aceasta schimbare radicala a sotului ei,nebanuid ce avea sa pateasca.
In acea seara,fierarul o anuntase ca pleaca la carciuma dorea sa stea cu prietenii lui,si ca avea sa intarzie si sa nu-l astepte.El se ascunsese in acel loc,iar ucenicul sau aparu numai dupa 10 minute cand sotia lui vazuse ca plecase.Amandoi incepura sa se dezbrace,iar cand se pusera in pat simtira ceva ciudat,de parca patul prinsese viata.Patul incepu sa se scufunse,asa simteau cei doi,dar au ignorat asta,cu pretextul ca patul era nou,salteau parca ii inghitea,pana cand tanarul Rudolf incepu sa se teama de pat.Incerca sa se ridice,dar nu reusi,salteaua ii inghiti piciorul,si se auzi un troste de bat rupt,acesta urla,tanara femeie se sperie si ea si incepu sa se zbata,amandoi parca erau intr-o groapa cu nisip miscator.Din ascunzatoare iesi fierarul si ii privi cu sila pe amandoi,aceasta tipa dupa ajutor dar nimic,parca patul le absorbea energia si ii facea pe ceilalti surzi la strigatele lor pline de disperare.
Fierarul zambi diabolic.
-Dupa fapta si rasplata,neam de nerecunoscatori,de pe strazi v-am luat si casa si masa v-am dat,tot ce mi-am dorit de la voi este respect,adevar si dragoste,iar voi doi va bateati joc de mine,profitand de bunatatea mea.Asa ca in cele din urma v-am facut un cadou,pe care nu-l ve-ti uita nici in lumea de dincolo.
Cand Rudolf fusese absorbit de saltea,sotiei lui inca i se mai vedea capul,incepu sa planga si de disperare il implora sa o ierte.
-Nu draga mea,cu totii ne nastem singuri si murim singuri,o viata intreaga suntem singuri,nici chiar gemenii nu se nasca deodata,ci cate unul pe rand.
La ultimul strigat,patul isi reveni.
Fierarul incepu sa-si continue de treaba de parca nu se intamplase nimic,si nici macar vecinii nu il intrebasera ce se intamplase cu cei doi.De atunci el fusese privit cu teama,isi petrecea multe ore vorbind singur,stand in dormitorul unde se afla patul.De atunci i se spuse Fierarul Diabolic,datorita patului pe care il crease."

Fascinat de aceasta poveste,copilul incepu sa caute fier,saltea si cele trebuincioase in conceperea acestui pat.Isi petrecea multe ore in hambar,timp de 2 saptamani nu mai fusese la scoala,doar statea acolo in hambar inchis si construind.Il realizase,nu era ca cel din poza,dar era un pat facut de el in care sentimentele lui intunecate se aflau acolo.Si ca in poveste pusese patul in dormitorul parintilor,aruncandu-l pe cel vechi,si in acea noapte parintii lui incepura sa tipe de durere,patul ii devora,de parca avea niste colti uriasi.Edlar statea si privea scena sangeroasa.
- Cu totii ne nastem singuri si murim singuri,o viata intreaga suntem singuri,nici chiar gemenii nu se nasca deodata,ci cate unul pe rand.Dar voi muriti impreuna.
Patul fusese vandut datorita frumusetii sale,iar banii pe care i-a primit,si-a parasit casa si a plecat in lume.Si acesta incepu sa ucida pastrand sentimentele stapanului sau.
Sfarsit.

viata e