Eliberati in noi insine

ELIBERATI IN NOI INSINE

Genul: cel la care profunzimea intelegerii mintii noastre ne va duce, odata eliberata din fizic sau poate chiar din psihic.

Locatia: eterul, inca necunoscut intelegerii actuale a umanitatii (pe cat vom putea).

Jocul: fiecare va renunta la ea (el), cel care se stie si isi va alege o realitate virtuala, un caracter, un personaj asa cum se stie el (ea) in cel mai tainic si profund nivel al fiintei sale.

Reguli: ?, poate cele ale unei fiinte universale care a cunoscut binele si raul iar acum inteleptita se apleaca spre sine tot mai mult?

Pentru clarificari, initiatorii au postat Casual Roleplay OOC (discutii in afara caraterului virtual ales).

Dar aici, in cadrul lumii "Eliberati in noi insine" din noi insine, fiecare va uita de sinele sau de planeta Pamant si va fi sinele, caracterul, personajul ales, fiinta universala, cetatean al lumii existentiale si dincolo de ea.

Acelasi vis, mereu acelasi.
Ma straduiesc sa zbor cu propriele-mi forte, fara sa imi fac aripi fara vre-o dotare, mereu alerg si caut sa zbor.
Acum e dimineata si evident sunt treaz dar nu ating podeaua si nu vad vre/un tavan.
Privesc in departare si nu zaresc nimica, doar simt ca zbor, ca sunt, si/n rest este nimica.
Aceasta stare noua ce nu am mai trait e intrerupta insa de-o energie gand:
- Tu ce perturbi eterul acuma sa-mi raspunzi la testul ce se cheama, "Oscilator de gand".
- Da: poate fi raspunsul ce eu l-am zis in minte, eram pierdut si simplu in cele negandite.
- Cine a facut lumea? m-a intrebat "eterul".
- Nu stiu, am raspuns sincer fara sa stau pe ganduri.
- Din ce este facuta?
- Nu stiu.
- De ce?
- Nu stiu.
- Cand?
- Nu stiu.
- Care e scopul existentei tale?
- Nu stiu.
- Unde, cand, cum se termina totul?
- Nu stiu?
- Ce e moartea?
- Nu stiu.
- Ce e dincolo de ea?
- Nu stiu.
- Crezi in rai sau iad?
- Nu stiu.
- Crezi in ceva?
- Nu stiu.
- Stii ceva?
- Nu stiu.
- Nu stii ceva?
- Nu stiu.
- Eliberatil 100% ...
Next.

Trecut ca printr/un vortex s/acum eliberat ma simt ciudat in mine si nu/nteleg ce am.
Ma simt zburand intr/una ca printre universuri si nu stiu ce sunt ele, eterne citadele.
Dar nu am dus la capat acest gen de/ntelesuri ca vocea gand imi spune ca sunt "noi-universuri".
-Ce sunt? am intrebat uimit.
-Oameni, existente, entitati, fiecare avand propriul sau univers hipnotic.
-Asa sun si eu?
-Ai fost asa, acum esti eliberat de universul tau hipnotic dar nu de sugestia care te tine ca sa fii.
-Waw! Dar tu cine esti?
-Sunt tu insuti in starea cea mai pura, cel cu care te vei identifica din ce in ce mai mult in eternitate.
-Atunci eu cine mai sunt?
-Acuma esti tu cel natural, tocmai eliberat din hipnoza falsa si denaturata a existentei materiale dense.
-Si ceilalti ce zici ca fac?
-Fiecare isi traieste o realitate materiala si crede cu tarie ca aceea e realitatea absoluta, pana ce nu vor intelege ca traiesc o hipnoza proprie si nu pe cea a Eternului nu vor ajunge ca tine.
-Asadar fiecare e de fapt conectat la o realitate virtuala in propriul sau univers dar nu e constient de asta si se crede un element nesemnificativ in acel univers cand de fapt el e mentorul universului sau?
-Intocmai.
-Tare.
-Si cum functioneaza sistemul?
-Toti suntem conectati la Mintea Unica si Eterna care viseaza, as putea zice ca sa intelegi mai bine, viseaza deci existenta. Partea tragica a povesti este ca Sursa emana existenta naturala, o realitate virtuala perfecta pentru nivelul numit natural, dar existentele din propria libertate creatoare de informatie la fel ca Mintea Unica, au creat o denaturare a propriilor universuri, a propriilor perceptii virtuale.
-Tu imi spui ca lumea fizica, cosmosul, sistemele solare, Pamantul, materia, corpul fizic, realitatea cotidiana sunt numai o realitate virtuala, percepere de informatie?
-Da.
-Cum asa?
-Ceea ce/ti spun o fac sa intelegi nu ca acesta e adevarul absolut.
-Ok.
-Creierul (informatia pe care tu o percepeai ca fiind creier de fapt) vede lumea de afara?
-Nu in mod direct.
-Atunci cum poti avea certitudinea ca exista lumea de afara si nu o informatie pe frecventa, pe lungimea de unda necesara ca tu, entitatea care esti sa o poti percepe ca atare?
-Zici tu ca de fapt am putea fi conectati, eteric sa zic asa, la o sursa de informatii ca niste PC-uri la net?
-Categoric. Si de fapt nici nu e relevant daca lumea de afara exista asa cum o decodifica presupusul vostru creier fizic sau e numai o informatie pe care voi o cititi ca realitate, important e ca oamenii sa inteleaga faptul ca lumea, existenta e emanata de o sursa la care toti, totul este conectat si mai ales ca fiecare este jucatorul numarul unu, supremul in realitatea universului sau.