O clipa de relaxare

A iesit mult sange,
E atat de frumos,
Pentru prima oara
Chiar ca-i dureros.

Lama ti-a cazut,
Si paralel cu durerea,
In camera ta
Se instaleaza tacerea.

Mana-ti amorteste,
Sangele curge neincetat,
Si de mirosul acestuia
Ma simt fermecat.

Acum vezi in ceata,
Inima ti s-a inegrit,
Cu durere si-n suflet,
Ai murit!



Stiu ca poezia este cam emo,dar starea asta de spirit o aveam cand am scriso.Oricum,cam genul asta de poezii compun eu.As vrea sa stiu cat de buna este poezia aceasta si ce imi sugerati:sa continui sa le scriu sau sa ma las de compus astfel de poezii.Vreau sa va spun ca alt gen de poezii nu prea pot scrie.Oricat as incerca tot numai de-astea am in cap .

Daca poti incearca sa asculti muzica care produce bucurie sufletului tau, socializeaza si poate totusi iti indrepti talentul poetic mai mult inspre ceea ce este viata decat ceea ce este moartea.
E posibil?

Eu ascult toate genurile de muzica,exceptand manele.Nu cred ca ar fi o problema muzica oricum.Eu compun poezii doar cand sunt plictisit si am o fascinatii pentru asa-zisele lucruri negative,aceleasi lucruri care ma inspira.

Ideea cu muzica era sa te indrepti mai mult spre o bucurie "luminoasa" si mai putin spre una "intunecata", sa te ajute sa nu mai fii plictisit (ca de altfel si ideea cu socializarea).
Banuiesc ca totusi daca ai incerca inspiratia poate veni si prin alt gen poetic.
Ce pasiuni mai ai?
Sunt persoane cu care poti sa discuti?
Ce ai dori sa afli, sa cunosti, intrand pe un forum, care e dorinta ta?

Am intrat pe acest forum pentru a afla si parererile altora despre poeziile mele.Pasiuni nu prea am pentru ca ma plictisesc repede de toate.
Dar prin persoane cu care sa pot discuta la ce te referi?Daca e vorba de prieteni am destui si petrec ceva vreme cu ei,doar nu-s emo.
Oricum,n-am probleme de socializare sau de-astea.Pur si simplu sunt fascinat de acele lucruri "intunecate".

Si eu scriu, nu versuri ci proza, inspiratia mea de multe ori vine insa si versificat, in general insa prefer proza.
Nu stiu daca ce scrii tu are valoare artistica.
Tu scrii pentru ca ai momente de inspiratie sau din alte motive?
Eu cand am starea de inspiratie scriu 2, 4, 6 pagini despre o idee declansatoare a fenomenului.
Tu spui ca scrii din plictiseala, dar ai observat daca ai o stare de semitransa atunci cand scrii, daca ideile, versurile se dezvolta de la sine fara sa fortezi gandirea?

Motivul pentru care scriu este de a ma descarca sufleteste.Am avut si inca mai am probleme care ma marcheaza emotional.Pe la inceput m-am apucat de scris ca sa nu plang.Pur si simplu,eram foarte trist si abtinandu-ma sa plang imi veneu idei de genul in minte.Si avand atatea idei m-am hotara sa le pun pe foaie.Cu timpul mi-am dat seama ca scriind ma mai calmam.Si deobicei starea de tristete imi apare atunci cand sunt plictisit...atunci iau o foaie si un pix si las frau liber imaginatiei.

Acum am inteles, acum ai lasat ceva din profunzime sa iasa la lumina si am inteles, foarte frumos ai scris.
Multumesc.
Pe mine atunci cand eram plictisit, suparat, trist, deprimat, muzica m/a ajutat, nu stiu daca ar fi posibil ca ceva din muzica pe care o mai ascult eu sa iti placa, pe blogul meu am postat si cateva din melodiile care mi/au placut, sunt de pe net, am indicat linkurile, blogul meu e: www.autocunoastere.com (la rubrica, muzica, daca intri si ai starea te rog sa vizionezi si filmultele despre Nick Vujicic, sunt linkurile de pe prima pagina, le/am primit prin mail si am considerat ca e potrivit sa le promovez.
Un alt fapt care am constatat ca ma ajutat in asemenea stari, a fost discutiile cu ceilalti, daca intalneam pe cineva si vorbeam cu el, ieseam din starea depresiva.

Am intrat pe blog,destul de interesant.Nu am prea avut timp sa ma uit prea mult dar am vazut filmuletele cu Nick Vujicic,chiar mi-au placut,in sensul ca am ramas placut impresionat.La muzica sunt cateva melodii care imi plac,iar altele nu sunt deloc genul meu,eu asclutand mai mult rock .Oricum,cand voi avea ceva mai mult timp liber o sa ma uit la "Notre Dame De Paris".Pare interesant si muzica e destul de buna.

Ma bucur ca ti/au placut filmuletele tocmai in sensul de care ai scris.
In privinta muzicii, e firesc sa vibram fiecare la un anumit gen muzical, am vrut numai sa spun ca poate e de dorit sa cautam muzica ce face fiinta noastra sa tresalte si sa tinda sa zboare intr/o traire de bucurie, de inaltare, de dorinta de viata, de iubire universala si chiar umana.
Cei care au scris muzica au scris/o in momente de inspiratie. Inspiratia este o stare in care mintea omului se limpezeste si cu cat mintea se limpezeste mai tare, adica starea inspirativa e mai profunda, cu atat informatia care se infiripeaza in mintea sa e mai inalta.
Nu intamplator o parte din muzica simfonica si chiar si alte genuri ramane "nemuritoare" ci pentru ca acei compozitori chiar au avut darul inspiratiei, ea a atins niveluri profunde si in plus ei au dat tot ce au putut pentru a transpune in ceva de origine materiala (ma refer la partituri si interpretarea cu instrumente fabricate de om) ceea ce era de origine nemateriala si au auzit in mintea lor.
Cu stiinta cum stai, te pasioneaza descoperirile stiintifice?
Ca sa ne destinem putin: rock
O zi si o seara buna.

Cat de cat ma pasioneaza.M-am abonat la siteul descopera.ro si primesc in fiecare zi mail cu cele mai noi reportaje,e destul de interesant.
Si da,rock.Cum am spus si mai sus am avut si inca mai am momente sa zicem triste in viata care ma marcheza emotional.Am abordat mai multe stiluri cu timpul si am ajuns la rock.Poate cu timpul o sa imi schimb parerile in ceia ce priveste muizca,dar momentan rockul e genul de melodie care ma relaxeaza.Stiu ca e ciudat ca rockul sa relaxeze,dar pur si simplu cand ascult rock ma simt foarte bine si reusesc sa-mi adun gandurile.

S i mie imi place stiinta, nu dau pe foc dar cat de cat ma atrage. Am intrat pe siteul indicat de tine, e interesant si m/am abonat si eu, o sa vad daca exista "feeling".
Chiar cautam un site de acest gen, negasind mi/am facut eu un forum dar nu exista "musterii" (sa nu crezi ca e un apropo), era mai interesant daca aveau filme din domeniul stiintific, (nu prea am rabdare sa citesc), pe net se gasesc fel de fel, dar cu greu deosebesti pe cele stiintifice autentice de cele care pervertesc stiinta.
Adevarul e ca stiinta a descoperit cele de care savantii sunt capabili in vremurile acestea, ei pot sa aiba orice dovada daca experimental nu se poate demonstra nu au voie sa accepte ca posibil un fenomen, peste 20, 50, 100, 1000 de ani se vor face descoperi la care nici nu visam azi, mintea omului evolueaza permanent si intelege mereu mai mult.
Referitor la rock, era o gluma, asculta orice vrei daca ceea ce asculti te bucura si te relaxeaza, incercam numai sa ma gandesc cum ar fi posibil ca inspiratia sa/ti aduca versuri vii nu genul pe care l/ai postat.
Altfel zis este evident ca ai nevoie de ceva care sa imbogateasca trairile tale, astfel plictiseala, tristetea, melancolia (ca sa ma rezum la acestea), sa lase locul bucuriei, exuberantei poate chiar unor momente de fericire (te rog sa ma scuzi daca imi permit sa interpretez in acest fel situatia)
Daca ai timp si iti pare posibil vezi asta: Jill Bolte Taylor

http://www.ted.com/talks/lang/eng/jill_bolte_taylor_s_powerful_stroke_of_insight.html
mai sunt cateva la mine pe blog la categ. Matrix sau la "Mai real decat ce stim"
de ex: Limbajul iubirii asa cum e vorbit de catre inima;Dan Pink despre surprinzătoarea ştiinţă a motivării; Dan Ariely întreabă: Ne controlăm deciziile; CREIERUL.
Nu trebuie sa le vezi neaparat, am zis si eu.
Mai mult insa as indrazni sa spun, cauta filme, filmulete haioase, de umor, razi, razi pana nu mai poti, e foarte folositor pentru a/ti schimba starea psihica.

Am incercat sa ma uit la filmulet dar e in engleza si nu prea le am eu cu engleza.
Iar in legatura cu filmele:ma uit si la comedii destul de mult,desi prefer genul horro .Cum am mai spus mai sus,nu-s emo sau ceva de genul.Stiu sa ma distrez,cand sunt cu prietenii nu stam prea mult seriosi si eu sunt cel care da startul la nebunie.Oricum,daca urmaresc singur un film nu imi vine sa rad,sau sa plang sau orice altceva.Daca urmaresc o comedie cu cel putin un prieten de-abia atunci rad.Nu numai comedii pentru ca si la alte filme gasim noi ceva de care sa radem,mai ales eu care rad si la filmele horror.Deobicei cand sunt la cinema si e un fim horror rad de ceilalti care se sperie,dar si cand e vreu scena mai sadica(greu de crezut nu??)

Filmuletul are subtitrare: dupa ce se deschide, vezi sub sageata "play", scrie "Subtitles Available in:", dai click pe buton si se deschide o fereastra din care alegi printr/un nou click, romana.
Genul horror, nu comentez, e alegerea ta, asta suprapusa peste; citat din ce ai scris: "Cum am spus si mai sus am avut si inca mai am momente sa zicem triste in viata care ma marcheza emotional"., pot influenta inspiratia ta in forma unor astfel de poezii, ele iti pot accentua chiar si starile emotionale lucrindu/te la nivel subconstient.
Pot sa cred ca sunt atatea firi umane, atatea amprente umanoide cati oameni sunt, de ce nu ar putea fi o parte din ei intr/o exprimare diferita de a majoritatii.
Daca eu as constientiza faptul ca intrun film comic rad de fapt de necazurile de care au parte personajele, poate ca m/ar apuca plansul, dar nu, eu rad deoarece stiu ca nu e real si in plus cultura din care provin, asa a definit ca fireasca manifestarea noastra emotionala cand vizionam filme comice.
E acuma in privinta filmelor horror, nu imi plac nicicum, daca as viziona un asemenea film si as reusi sa ma detasez de faptul ca nu e real si de tema filmului, da, as putea chiar sa ma amuz de interconectarea celorlalti la o fictiune de fapt, personajele de pe celuloid nu sunt fiinte ci o proiectie a unei fictiuni.
Durerea apare cand oamenii ajung sa aiba trairi si manifestari horror in viata cotidiana.
Scrii des, mult, ai mai scris si altceva?
Genul horor nu face decat sa intretina fascinatia pt. lucruri negative.

Am mai scris si alte poezii.Deobicei le scriu pe fi pe care le pierd in scurt timp:D.
As mai avea o poezii scrisa de curand:"Stau şi ma gândesc".Dupa parerea mea e oleaca mai normala decat calalta:D


Stau,stau şi ma gândesc
Unde oare am putut sa greşesc,
Simt,că oricât m-aş strădui
Liniştea şi pacea nu o voi gasi,
Dar,dacă mă gândesc mai bine
Cred că suferinţa e facută pentru mine,
Şi indiferent ce aş încerca
Mai mult ca sigur voi eşua.


Stau,stau şi ma gândesc
De ce toată viaţa nu am putut să iubesc,
Poate,poate că nici nu am fost iubit
Chiar nu ştiu cu ce am greşit,
Viaţa,pare din ce in ce mai grea
Aş vrea ca lângă mine să fie cineva,
Aş vrea,să mă pot şi eu destăinui
Şi chiar vreau să am pentru cine trăi.

Aştept,acea zi minunată
În care suferinţa mea va fi uitată,
O zi,in care voi invaţa să iubesc
Dar până atunci stau şi ma gândesc.

Îmi place poezia ta.
Pacea e în fiecare dintre noi, în functie de capacitatea fiecaruia de ai permite sa se instaleze, sa se manifeste.
Gandurile şi emotiile nu ne permit sa avem pace, liniste.
Capacitatea, potenţa de a suferii o avem toţi, cât de mult se activează ea iarăşi depinde de fiecare, e drept că ne putem şi naşte cu nişte tare, mai putem dobândi şi în timpul vieţii noastre, un lucru e sigur dacă noi nu facem ceva, nimeni nu va face.
Pesimismul versus optimism, aceasta e dilema.
-Primul remediu al înclinării balanţei spre optimism este deschiderea minţii.
Dacă eu nu accept ideea, numai aşa, ca o posibilitate, că se poate "să se întâmple" absolut orice, deci chiar şi să îmi meargă bine, atunci nu prea am ce aştepta de la viaţă.
- Al doilea remediu este să îmi ofer posibilitatea de "a se întâmpla" cele ale optimismului, ale bucuriei de a trăi, ale iubirii (după ce moare credinţa, dacă moare şi speranţa, mai rămâne un singur aliat, dragostea, cea din care suntem făcuţi noi şi tot ce există şi este, particula de bază din care e făcută materia, cea în care sa metamorfozat cevaul care a făcut tot ce e, inclusiv psihicul uman (cu emoţii, sentimente, voinţă, cugetare, conştiinţă, minte).
- Revenind, nimic nu se întâmplă dacă nu faci ceva, trebuie să te ajuţi singur ca să se întâmple ceva, acceptă că se poate si responsabilizeazăte oferindu-ţi ocazii de a se întâmpla cele ce ţi le doreşti.
Fiecare e aşa cum e cu părţi aşazis bune şi mai puţin bune, dar absolut nimeni nu va face actul de iubire a ta pe care tu ai datoria să-l împlineşti, deci te iubeşti tu pe tine (nu în mod egoist ci sincer, prieteneşte)?
-Al treilea remediu, dacă mi-am deschis mintea şi accept că e posibil, oferindu-mi şi prilejuri pentru a se întâmpla, atunci nu mă voi descuraja nicicum, mă străduiesc, sunt tenace în împlinirea scopurilor mele, nu a ieşit o dată, merg mai departe, nu a ieşit a doua oară, merg înainte, nu a ieşit de 16 ani şi ce? şi anul acesta are 365 de zile, 365 de posibilităţi de a reuşi, mă străduiesc şi accept că se poate.

Tot ce ai zis se aseamana foarte mult cu ceea ce e in filmul The Secret .Am vazut filmul mai demult si datorita lui am devenit mai optimist,inainte sa-l vad fiind atat de pisimist incat eram considerat emo:D.
Sa stii ca am incercat si uneori chiar m-a reusit desi nu credeam.Dar nah,pentru mine devine obositor sa gandesc doar pzitiv.Doar din acest motiv si poezii:D.

Daca ai impresia ca pe mine nu ma obosea si inca ma oboseste sa fiu un optimist, te inseli, mi/am dat seama insa dupa multi ani ca e mai de folos sa/mi tot reamintesc mie insumi sa fiu optimist, sa/mi deschid mintea si sa accept ca e posibil si ce/mi doresc eu nu numai ce vrea vantul care ma purta ca pe o frunza.
Mai uit, mai imi amintesc si le lucrez, merg inainte si ma straduiesc sa nu traiesc momente ale trecutului sau viitorului daca ele imi induc suparare si tristete, ma straduiesc sa traiesc in prezent si pe cat posibil fara sa imi fac griji, sa ma tem de nesiguranta si neimpliniri, ma bucur acum de exemplu ca scriu asta pentru tine, salut, si nimic mai mult, nu dau voie gandurilor si emotiilor negative sa ma inunde, traiesc aceste clipe de interrelationare umana dezinteresata, de impartasire a ceva din ceea ce suntem noi, atat.
Daca tot te mai uiti la filme, "Ce naiba stim noi de fapt" ai citit sau ai vazut filmul? E mai greut poate dar mie mi/a placut foarte mult, iti copiez linkul, oricum e si la mine pe blog, la categoria "Puncte de vedere" :

http://mooviq.blogspot.com/2009/03/parerea-mea-superb-unul-din-cele-mai.html

Are doua parti, a doua e tot acolo unde o vizionezi pe prima dar dupa comentariile unor blogari, mai jos.
Asta daca iti place si ai timp, daca nu, e ok oricum.

M-am uitat pe site si cand o sa am timp o sa ma uit si la filmulete,mersi

Cu placere
Pe la tine cum e vremea?
O zi buna!

E foarte frig pe la mine . Ai un id de mess ? Ca sa nu mai asteptam raspunsurile celuilalt atata

.............................
Aici a fost adresa, am lasat/o mai mult de o saptamana
nu ai mai dat nici un semn de interes.
?!
Nu conteaza, numai sa fii tu ok

la multi ani , e un an decand nu a mai fost aceasta zi.