Gabriel Garcia Marquez

Am citit Un veac de singuratate, Dragostea in vremea holerei si am inceput de curand Vijelia. Pe langa faptul ca iti antreneaza sufletul la "o gama" de trairi care mai de care mai intense(ca multi altii de altfel), Marquez iti solicita memoria in "veacul lui de singurate" (eu mi'am facut un tabel sa pot recunoaste toate personajele la timpul lor)
Despre Dragostea in vremea holerei, numai de bine, nu doar cea mai frumoasa, dar si cea mai originala, poveste de dragoste ever
Am descoperit acum cateva luni pe un site ca Marquez, s'a retras din viata publica, din motive de sanatate (cancer limfatic) si pentru ca boala se agraveaza tot mai mult, a scris un text scurt pentru prieteni, cititori, admiratori..

"Un geniu isi ia ramas bun
"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

problema e ca acea scrisoare atribuita lui garcia marquez e un mare fals si nu e scrisa de el. a aparut prima data prin 2005. a fost atribuita lui, cine stie cum.

"dragostea in vremea holerei" nu e prea originala, tinind cont ca e o parodie la romanele cu teme de dragoste.
dupa "100 de ani de singuratate", cel mai grozav roman al lui este "toamna patriarhului".

nu mi s-a parut cartea a fi vreo parodie la cartile de dragoste, poate ai vazut filmul si ai ramas cu impresia asta...din cate am inteles exista o parodie a filmului...oricum daca ai citit cartea as avea rugamintea sa'mi dai cateva argumente datorita carora esti sigur ca e o parodie

in legatura cu scrisoarea, nu stiu, este posibil sa fie fake

si eu am citit despre acea 'scrisoare' ca nu ar fi scrisa de el...pana la urma conteaza mai putin, din pacate nu mai scrie (speram sa-si termine si celelalte doua volume de memorii pe care si le planificase)


dragostea in vremea holerei parodie? e prima data cand aud sa fie numita asa... fiecare cu opiniile lui

DisPater a scris:

problema e ca acea scrisoare atribuita lui garcia marquez e un mare fals si nu e scrisa de el. a aparut prima data prin 2005. a fost atribuita lui, cine stie cum.

"dragostea in vremea holerei" nu e prea originala, tinind cont ca e o parodie la romanele cu teme de dragoste.
dupa "100 de ani de singuratate", cel mai grozav roman al lui este "toamna patriarhului".

Nu prea văd unde e parodia în Dragostea în vremea holerei.
Îmi place stilul lui Marquez, dar nu cred că aş mai putea citi ceva de el acum - mi se pare că gîndeşte şi scrie într-un ritm prea lent pentru mine, şi pentru epocă
Dar mi-a plăcut "Un veac de singurătate". Din punct de vedere personal, a fost romanul care m-a învăţat să nu-mi mai fie teamă de moarte.

Despre Toamna patriarhului ce ziceti?

In topul preferintelor mele aproape cu aceeasi pondere se gasesc Un veac de singuratate si Dragoste in vremea holerei, urmata la mica distanta de Povestea tarfelor mele triste si Incredibila si trista poveste a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet. Am citit si Toamna patriarhului dar nu m-a entuziasmat desi stilul autorului este inconfudabil si remarcabil.