Stan Lauryssens

Am citit ,, Eu si Dali”de Stan Lauryssens si am ramas cu un gust amar . Nu stiu daca am avut asteptari mai mari de la aceasta dar nici sa ajung sa-l urasc pe autor.
Am un profund sentiment de revolta fata de genul acesta de oameni care vor cu orice pret sa aiba succes sau sa faca bani absolut din orice. In orice caz tipul si-a atins scopul ... i se adapteaza cinematografic si cartea... iar ia o caruta de bani.
Desi nu sunt un literat, cartea este totusi bine scrisa (a mizat pe asta) .
Traind in apropierea lui Dali, traind de pe urma lui ar fi putut fi putin mai bland cu epitetele si sa nu-l defaimeze atat mai ales ca a castigat o multime de bani facand excrocherii din vanzarea tablourilor lui.
Am mai citit si alte detalii biografice despre viata lui Dali, e adevarat , avea un stil de viata excentric, era plin de el ( dar explicabil), dar Dali este unic, este Dali.
Imi plac lucrarile din perioada 1920,1921 ex. ,,Portretul lui Richard Pichot’’ vederile din Cadache, ,,Femeie la fereastra ’’ unde se simte impresionismul franchez dar si lucrarile din perioada ’50 ( ex. ,, Tentantiile Sfantului Anton ’’,, Capul lui Raphael explodand ’’.

De curand am citit si eu cartea si sincer ma mira sa vad ce afirmi despre ea si autorul ei. In primul rand, nu am perceput-o ca pe o biografie, ci ca pe un vis al autorului. Faptul ca face bani de pe urma cartii imi este indiferent. In literatura si in muzica incerc pe cat posibil sa ma feresc de clisee si de etichetari de genul daca face ceva pentru bani, inseamna ca e prost.

Mie Lauryssens mi s-a parut fan al lui Dali; ba mai mult, mi s-a parut a ascunde in el o anumita invidie pentru curajul si maretia lui Dali. Nu mi se pare ca incearca sa-l defaimeze, ci dimpotriva, sa inspire. Sa arate o fata reala sau nu, o fata posibila in orice caz, a unui geniu. Se joaca mult cu imaginile si cuvintele, se joaca cu demnitatea lui si a cititorului. Cartea are un val de vulgaritate si perversitate, e foarte straight-forward si nu permite prea multe interptari. Asta privind din punct de vedere superficial. Am prins - vreau as cred - ceva din esenta lui Lauryssens care a vrut sa demonstreze ca aprecierea, respectul apar sub diverse forme. Ca noncomformismului trebuie sa i se raspunda cu noncomformism, altfel ar fi fost doar un alt lingau. Dali este si a fost un personaj. Din pacate faima iti poate aduce si diverse alte fete care nu sunt ale tale. Nu cred ca poate cineva azi sa afirme cu certitudine cum e si cum nu e omul Dali. Preferam totusi sa ne jucam cu arta si maiestria lui. Nu sustin ca Lauryssens are dreptate in a-l portretiza pe Dali ca un obsedat sexual, insa nici nu cred ca trebuie condamnat pentru ceea ce a facut.

Ecranizarile nu sunt scopul autorului, in general. Credeti oare ca Saramago isi visa Eseul despre orbire filmat? Eu as garanta ca nu. Nu este hollywoodul facut sa stabileasca standarde, totusi. El sa ramana acolo, cu aspiratiile si prostiile lui - in mare parte, evident. Nu cred ca trebuie amestecat talentul sau lipsa acestuia ale unui scriitor cu diverse tendinte hollywoodiene.