Plan de bataie

Astia cativa care scrieti, preferati sa aveti un plan inainte? Ceva bine definit, o schema (poate scrisa pe o bucata de hartie) sau frazele de inceput si de sfarsit notate undeva inainte sa incepeti povestea?

Stiu din propria experienta ca iese foarte misto (din prisma autorului) cand poti duce un plan pana la sfarsit. Dar cand nu planuiesti nimic si pur si simplu lovesti tastatura si faci propozitii care se leaga intr-un text concret - si atunci poti avea surprize placute. Cum va place si de ce - scrieti cu un plan bine definit in minte sau lasati proza sa curga?

Fie ca faceti intr-un fel, fie in celalalt, e misto de discutat despre structura descoperita in cartile pe care le-ati citit. Ma iau dupa citatul din Nabokov din semnatura lui Dis Pater - "Stilul si structura sunt esenta unei carti" - si adaug ca un scriitor, orice scriitor, ar trebui sa stie ce tehnici au folosit ceilalti inaintea lui si, daca poate, sa le incerce. Asadar ce carte v-a impresionat cel mai mult prin structura?

oricine care scrie ceva trebuie sa aiba un plan de unde pleaca si unde ajunge. desigur, pe masura ce scrii, planul mai poate suporta mici ajustari sau modificari. ceea ce este scris sub influenta inspiratiei (adica scris pe moment si lasat nemodificat mai tirziu) este prost, extrem de prost.
legat de "...adaug ca un scriitor, orice scriitor, ar trebui sa stie ce tehnici au folosit ceilalti inaintea lui si, daca poate, sa le incerce." aici intervine ceea ce t.s. eliot a numit "traditia si talentul individual". autorii trebuie sa cunoasca literatura scrisa inaintea lor, autorii se folosesc de ce a fost inaintea lor, dar pe linga asta intervin ei cu talentul lor. de fapt, tehnicile narative sint o evolutie a tehnicilor care au fost inaintea lor, cu alte cuvinte, autorii s-au folosit de ce a fost inaintea lor. orice bun autor inainte de toate trebuie sa citeasca mult, extrem de mult si variat.

din punct de vedere al structurii narative pentru mine importante ar cam fi:
l. sterne cu tristram shandy --> considerat a fi primul roman postmodernist. are probabil una din cele mai haotice structuri. o carte despre cum se scrie o carte.
balzac (care mie nu im place deloc) dar pentru plimbarea personajelor prin mai multe carti (lucru preluat de faulkner mai tirziu in a sa yoknapatawpha) il trec in listă.
flaubert cu madame bovary si ispitirea sf. anton --> autorul care a schimbat total perspectiva asupra naratiunii prin al sau "narator impersonal", narator care nu trebuie sa fie "observat" in opera, reusind asta prin a se abtine de la comentarii. iar la "ispitirea sf. anton" a folosit tehnica narativa a halucinatiei, folosita mai tirziu de joyce in "ulise"
henry james - the turn of the screw si altele --> pentru al sau "point of view".
james joyce --> pentru "stream of consciousness technique" (pe care a preluat-o si prelucrat-o de la un francez, considerat a fi primul care a folosit-o, desjardin {parca; si imi scapa acum celalalt nume al lui}).
w. faulker cu "as I lay dying", "the sound and the fury" prima pentru lipsa naratorului si faptul de a putea prezenta aproape 14 (daca nu ma insel) puncte de vedere in acelasi timp si a doua pentru cele patru parti care se completeaza una pe cealalta.
vargas llosa cu "orasul si ciini" (al carei narator, dupa trei citiri, inca nu stiu cine e), "conversatie la catedrala" ambele pentru planurile narative care la final se unesc, dupa ce toata cartea au mers in paralel, intr-un fel de punct-contrapunct. (asta caracterizeaza toata opera lui, dar ma refer la cele de la inceput).
j. fowles cu "the collector" si "mantisa" (pentru ca imi plac mie)
g.g marquez - cu "toamna patriarhului" cu schimbarile de puncte de vedere atit de rapide, ce creaza polifonia vocilor si totul impreuna cu ceva "realism magic".
j. cortazar cu şotron --> care are indicatii cum sa citesti capitolele si urmind schema lui ajungi intr-o bucla din care nu poti iesi.
*in postmodernism nu sint mari evolutii deoarece in timp ce el contesta dogmele modernismului se foloseste de tehnicile lor narative. am introdus in lista pe fowles si marquez (postmodernisti) care narativ nu au facut evolutii majore, dar au stiut cum sa foloseasca ce era deja in felul lor propriu (sint multi altii in aceasta categorie, dar de acestia imi aduc eu aminte acum).

asta e o mica lista. o sa revin cu altele...sper.

(daca am diverse greseli de ortografie asa le las, imi e lene sa mai corectez)

Parerile sunt impartite chiar si in randul celor pe care ii citim. Inclusiv in "how to"-uri, unii zic ca trebuie sa iti faci o schita pe undeva la indemana, iar altii sfatuiesc sa fie lasate personajele sa actioneze si povestea sa se spuna singura.
Pana acum nu am folosit planificarea, dar foarte curand o sa fie nevoie pentru ca urmeaza sa scriu impreuna cu altcineva si dincolo de toate dificultatile de la "comun"... praful s-ar alege daca fiecare face dupa cum il taie capul.

Hmm...intrebarea atunci cand mergi pe un anume plan...este cat de riguros va fi planul respectiv - adica iei in vedere scopul sau punctul culminant catre care se indreapta naratiunea, ori faci un plan in trepte pe care incerci sa il urmezi?

In opinia mea, cu cat e mai riguros planul, cu atat te pierzi mai usor. Daca ai in minte povestea pe care vrei s-o scrii de la cap si pana la coada, exista o mare ocazie sa nu iasa asa cum iti doresti. Stiu ca suna oarecum ciudat, dar nu s-a intamplat vreodata de exemplu sa mergi intr-o vacanta pe care o planuiesti cap-coada si sa vrei sa scapi de orarul respectiv pe care ti l-ai autoimpus?
Cam asa e si cu scrisul. Nu spun ca e mai bine sa mergi fara un plan - cred ca ar trebui sa ai o idee catre care sa te indrepti si cateva puncte de reper - cum ar fi temele pe care vrei sa le atingi prin ceea ce scrii. Restul tine de imaginatie.

Daca pornesti la drum fara un plan, cel mai probabil o sa ajungi sa respecti vorba scenaristilor: "nu scrii, ci rescrii"; desi in cazul prozei scurte nu iti trebuie neaparat un plan, ci doar o idee.

Dar ca si alte discutii de genul asta, parerile sunt subiective.

dupa mine tre sa ai un plan relativ vag..de unde pornesti si pe unde ai vrea sa termini, eventual ceva ce ai vrea sa se intample pe parcurs..in rest, lasi cuvintele sa curga..
it works for me la micile chestii scrise..because i loathe restraints.. de orice fel